Greu de acceptat acest concept. Foarte greu. „Nu există poziţie de şah-mat în viaţă, cu excepţia morţii” a spus H.R. Patapiavici, într-una dintre cărţile sale.
Cred că are mare dreptate şi nu doar pentru că nu face decît să reia în altă formă, o sintagmă a marelui filosof, Constantin Noica: „locul în care ai căzut, nu este decît locul din care dacă eşti OM, te ridici şi mergi mai departe.”
Adică, nici-o înfrîngere nu este definitivă, pentru că există inclusiv posibilitatea de reabilitare postumă, a celor nedreptăţiţi, antum.
Şi ca să ne destindem puţin, amintesc şi vorba lui M. Twain: „să te laşi de fumat, este cel mai simplu lucru din lume; eu am reuşit de cel puţin o sută de ori.” 
Aşa că, (ne) putem întreba cu lejeritate: ce este sau poate fi pentru ultima oară (în viaţă)? Teoretic, aproape nimic. Dar vorba lui Arghezi: „şi totuşi…”
Sigur că mai toţi ne spunem uneori: este pentru ultima oară cînd ( am făcut ceva, am văzut ceva, am gîndit ceva, am vrut ceva, am acceptat un compromis, etcaetera). Reuşim? Nu ştiu! Această întrebare, nu are un răspuns general valabil, deci fiecare dintre noi răspunde sau nu, cum şi mai ales dacă, aşa crede de cuviinţă. Bon. Concret deşi foarte pe scurt, zic:
- atunci cînd m-am îndrăgostit prima dată, am crezut că este şi pentru ultima oară; m-am înşelat.
- atunci cînd am înţeles că durerea, suferinţa sau tristeţea pe care le-am încercat prima dată, mă vor blinda şi vor fi fiecare dintre acestea,pentru ultima oară; m-am înşelat.
- atunci cînd am văzut prima dată Veneţia, am crezut că este şi pentru ultima oară; m-am înşelat.
- atunci cînd am acceptat un compromis pentru prima dată, am crezut că va fi şi pentru ultima oară; m-am înşelat.
Ar mai fi de spus cîte ceva. Mă abţin. Dar. Probabil că este pentru ultima oară, cînd voi mai dezvălui ceva pe acest blog, despre sufletul şi felul meu de a fi. Sper să nu mă înşel. Mai ales că „oară” înseamnă şi „găină” şi nu mă văd deloc fugind după sau pentru ultima oară.
tinand cont de experientele anterioare ar trebui sa te inseli :)
RăspundețiȘtergeresper ca nu te-a suparat cineva...
trebuie sa faci doar ce simti...
probabil că mă înşel. :)
Ștergerenu m-a supărat nimeni în mod special şi nici eu nu-s supărat pe cineva.
nu-i decît un articol fără prea mare însemnătate...
eu cred exact ce spui sa stii :)
ȘtergereŞtii că ştiu. :)
ȘtergereCând am ajuns la Fontana di Trevi, era o seară fabuloasă. Lumea râdea. Eu am țipat- asta am simțit. Am țipat de fericire, era ceva ce nu-mi imaginasem.
RăspundețiȘtergereAm aruncat bănuțul peste umăr, deși credeam că este pentru prima și ultima oară când văd un asemenea „spectacol„.
A doua zi, de dimineața, fără să ne fi anunțat, organizatorul excursiei ne-a adus din nou!!
Am ajuns şi noi la acea splendidă fîntînă, aam aruncat bănuţii dar, încă aşteptăm să ne reîntoarcem...
ȘtergereEsti mort doar atunci cind ai fost uitat. Atata timp cit cineva isi aduce aminte de tine, nu esti mort ci traiesti in inima lui.
RăspundețiȘtergereSi imi place sa cred ca cei dusi isi deschid ochii ori de cite ori cineva isi aduce aminte de ei si-i pomeneste.
Pentru aceasta incredintare imi sta marturie o intamplare minunata petrecuta unui calugar de inviere la gropnita Neamtului. S-a dus un calugar sa puna o lumanare aprinsa in gropnita si a spus:
- Hristos a inviat parinteilor!
Dintre sutele de oase si cranii s-a ridicat o voce subtire:
- Adevarat a inviat parinte ...!
Cînd se fac slujbe de pomenire, se se citeşte pomelnicul celor pe care nu i-am uitat şi preotul încheie cu formula: cu tot neamul lor cel adormit, deci, nimeni nu este uitat cu adevărat.
ȘtergereInteresantă mărturia părintelui!!!
Pentru ultima oara (saptamana asta) mananc Tiramisu si voi rezista cu incapatanare sa-l mai smulg de pe rafturile supermarketului
RăspundețiȘtergere