După o săptămînă de grevă sau mă rog, de pauză, încep să
revin timid, în lumea asta minunată: blogosfera, o poveste dragă. Poveste dragă pentru că este o poveste fără de
sfîrşit, poveste al cărei (cărui? – mereu le încurc...) început este
individualizat pentru fiecare dintre noi, bloggerii... Am în blogroll multe
bloguri, poate prea multe, ai căror admini, au cam tras pe dreapta; care de o
săptămînă (ca mine), care de mai multă vreme, care definitiv, chestie cu care
am început să cochetez şi eu.
Am citit în această săptămînă un roman absolut captivant, Marele niciunde, autor James Ellroy,
roman publicat la Polirom. O carte grea şi densă, carte prin intermediul căreia
autorul ne introduce pe parcursul a circa 600 de pagini, în lumea nebună a
Americii anilor 1950. Un thriller de mare succes. Cine va
avea răbdarea de a citi acest roman extraordinar, va putea înţelege mult mai
lesne ceea ce se întîmplă acum, în România şi nu glumesc absolut, deloc!
Nerecomandabilă minorilor şi pudicilor, această carte (parte a unui şir de -
patru - romane-fluviu) fără să abuzeze de limbaj licenţios, de scene la limita
horror, de situaţii imposibile, nici nu le ocoleşte. Autorul pare a ne spune,
în mod constant: aceasta este lumea în care trăim şi vrem nu vrem, suntem parte
din ea.
Revin la temă: blogul MEU ca o poveste dragă. J
Fără să fac o clasificare absolută, pe acest blog au tronat J
cîteva direcţii principale: carte, autoconfesiune, politică, jurnal de
călătorie, blogging interactiv, reblogări. Un soi de ghiveci. J
Am avut în decursul celor peste trei ani de cînd am deschis acest blog, peste
1500 de postări şi foarte mulţi vizitatori, cu sau fără comentarii (nu apelez
la statistici). La postările la care am avut comentarii s-a întîmplat uneori,
să rezulte dialoguri spumoase şi fructuoase sau, alteori, controverse; pe
alocuri, chiar contondente. În ambele cazuri, m-am confruntat cu o problemă: de
ce mă părăsesc comentatorii? Nu insist şi nu sînt trist J
Chiar dacă mă bate gîndul să închei bloggereala, n-am să fac
acest pas înainte de a povesti excursia din Turcia; probabil că nici după. Nu
ştiu. Mai degrabă, voi continua această poveste
dragă mie şi din cîte înţeleg, şi altora... Probabil că dacă voi continua
această poveste, o voi face într-un format nou; vorba vine, nou: probabil,
stilul confesiv despre carte şi despre politică, stil conturat deja, în cele
cîteva FILE. Probabil că voi încerca să depăn şi eu cîte ceva, despre MARELE
NICIUNDE, personal J
atata timp cat o percepi ca "draga" de ce ai renunta?
RăspundețiȘtergerestiu ca uneori te cuprinde lehamintea,am simtit asta dar...
si eu am vrut sa ma opresc chiar de curand,nu mai am atat de mult timp la dispozitie dar pana la urma am realizat ca mi-ar lipsi prietenii de aici,postarile lor,aceasta lume de care m-am lipit si de care cu siguranta imi va fi greu sa ma dezlipesc...
iti las un zambet pentru saptamana asta :)
Nu-mi vine să renunţ definitiv ci numai, s-o mai răresc. Uneori, îmi vine greu să mai ţin pasul cu "temele impuse" şi nici nu prea mai am prea multe de spus... Dar, vorba ta, mi-ar lipsi prea mu8lt prietenii virtuali aşa că deocamdată, mai rămîn prin preajmă. hug :)
RăspundețiȘtergerePovestea dragă trebuie să continue :D că așa e treaba cu poveștile dragi ;)
RăspundețiȘtergereDaaa, e musai să :D
ȘtergereTu esti un personaj de poveste draga! Cling!
RăspundețiȘtergereHug you!
Personaj cam hm hm hm :) hug!
ȘtergereBună dimineața cu noaptea în cap, dragă Tibi!
RăspundețiȘtergereM-am gândit imediat, descoperindu-ți absența, că ai o carte de care nu te poți dezlipi.
Zilele astea o caut, deși sunt cam ocupată, măcar să o am, apoi, timp găsesc eu.
Despre blog și toate cele care derivă de aici.
Eu am intrat în lumea asta, despre care vorbești, înaintea ta.
Scriu- bine/rău, așa cum iese, zilnic- este un fel de pact cu mine de a rămâne EU.
Am avut tot felul de experiențe- „prietenii virtuale„ de durată, câteva se păstrează și acum, „intersectări” pe perioade scurte, înțepături, „întâlniri ” cu persoane care insultă din te miri ce, tipe arțăgoase, care vor împărțiri pe sectoare, orgolii etc.
Nu-mi place agresivitatea de niciun fel. Fug de oamenii care caută pricină, cu orice preț.
Ca și tine, constat că mulți dintre cei pe care îi știam au dat bir cu fugiții.
Treaba lor!
Lumea este tot mai ocupată.
Cui îi arde, cu adevărat, să știe de cel de alături?
Să aveți o călătorie frumoasă, să vă bucurați de tot ce este frumos!
Încă nu m-am hotărât ce voi vedea în vacanța ce vine.
Cu prietenie și respect, G.
Servus, dragă Gina!
ȘtergereN-am nimic de obiectat la cele spuse de tine, atît de explicit. Ştiu că ai dreptate şi-ţi mulţumesc pentru coment şi pentru urări :)
Cu deosebită consideraţie, tibi.
Salut imi place blogul tau, vreau sa stiu daca te intereseaza un schimb de linkuri cu www.dvg-original.com , eu te-am adaugat deja.Astept raspunsul tau, Multumesc frumos.
RăspundețiȘtergerePentru puţin :)
Ștergere