La
vanatoare
I. Decorul
Sus, pe dealuri,
Toamna pune
Miristi
galbene-n lumina,
Araturi ca de
carbune
Si mohoare de
rugina.
Randuri-randuri,
spre campie
Se perinda nori
de plumb
Peste larga
simetrie
De coline cu
porumb.
Iar cand soarele
strabate,
Luminand
peisajul vast
De dreptunghiuri
colorate
Intr-un limpede
contrast,
Salta-n valuri
jucause
Si fosneste lung
sub soare,
Cu matasa la
panuse,
Mamaliga
viitoare...
II. Un iepure
Scurt, mohorul a
fosnit...
Si spre neagra aratura
Intr-o clipa s-a
ivit
Un
magar-miniatura!
Din capita sare
pleava,
Sar gunoaie
dintr-un snop.
Pusca scoate fum
pe teava
Si porneste ca
un dop...
A cazut... ba
nu! Din goana,
Mic, elastic si
urgent,
Lang-o tufa de
simziana
A facut un
compliment.
Spre porumb acum
s-abate...
Un scaiete
zapacit
Il intreaba: -
Ce e, frate?
- Sunt teribil
de grabit!...
Alungat ca de
furtuna,
Cu picioare de
lacusta,
Se destinde si
s-aduna
Peste-o miriste
ingusta.
Ca o minge se
pravale,
Se coboara si se
suie
Prin hartoapele
din vale:
Uite-l - nu e,
uite-l - nu e!...
Linistea coboara
iarasi
Peste tarinile
moarte...
- L-ai scapat!
zice-un tovaras.
- Mi-a sarit cam
de departe...
III. Masa
Din vazduh abia
s-aude
Tipat jalnic de
prigorii...
Cu ciubote mari
si ude
Stau la masa
vanatorii.
Toti cu pusca
langa geanta,
Guralivi si
oraseni,
Pun o pata
discordanta
Pe capita de
strujeni.
Si e frig, si
toti ingheata...
Si din cand in
cand nu strica,
Incepand de
dimineata,
Cate-un strop de
sacarica...
- Intr-o toamna,
zice unul,
La un capat de
razor
M-am oprit sa
scot tutunul...
Cand, de jos, de
la picior,
Fara veste vad
ca-mi sare
Un soldan cat un
vitel,
Si starneste-n
goana mare
Alti vreo sapte
dupa el!
Trag cu ploaie
in gramada,
Fara sa tintesc
deloc...
Cine s-astepta
sa-mi cada
Patru iepuri
dintr-un foc?...
- Astea sunt
inventii pure...
Mie mi s-a
intamplat,
La o goana-ntr-o
padure,
Un mister
adevarat.
Nici nu
m-asezasem bine,
Stam cu pusca
subsuoara...
Cand deodata
langa mine
Se opreste-o
caprioara.
Sta si-asculta,
imobila...
Eu atunci - ma
stiti cum sunt -
M-a cuprins un
fel de mila:
Am oftat...
si-am tras in vant.
Cand vazu ca
“umplutura”
Trece fara s-o
atinga,
Ea si-a-ntins la
pusca gura
Si-a-nceput...
asa s-o linga...
- I-auzi colo,
ce curaj, ma!
Asta
si-a-ntrecut perechea!
... Buruienile
din preajma
Trag si ele cu
urechea.
Un maces de doua
schioape
Zice-n taina
unui spin:
- Dumneata esti mai aproape,
Ia-l de maneca putin!
IV. La
intoarcere
Vantul curge
spre campie
Transparent si
uniform.
Toate
ierburile-nvie,
Toate tarinile dorm.
Ici si colo se
ridica
Cate-un nour alb
de praf...
Strajuind
soseaua mica
Stalpii rari de
telegraf
(Tot mai
singuri, ceafa-n ceafa,
Suluri vinete de
fum
Lungi ca gaturi
de girafa),
Insirati pe
langa drum,
Spre orasul plin
de turle
Stau privind
c-un aer tamp...
Si deodata-ncep
sa urle
Ca-i apuca
noaptea-n camp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu