Mi se pare fabulos cum în mod instant, poţi relaţiona cu
oameni pe care nu îi ştii şi pe care altfel nu i-ai fi ştiut, niciodată. Oameni
cu care interacţionezi deşi, nivelul de cultură, de pregătire, de aspiraţii,
este în mod limpede, complet diferit. Sau aproape complet diferit pentru că
nişte afinităţi există, fie şi numai la nivel minimal. Oameni aflaţi la
distanţe de zări şi mări, oameni trăitori în toate culturile, tradiţiile, şamd,
intră instant în contact şi comunică în timp real. Cred că am mai spus acest
lucru: noi trăim acum, într-o situaţie expusă de Isaac Asimov, într-o carte
excepţională de SF, şi anume, Soarele gol.
Am în blog roll adresele multora dintre aceşti oameni
interactivi, şi prin intermediul blog rollurile dumnealor, intru în contact fie
şi numai citind ce au de spus, cu alţi şi alţi oameni; practic, dacă stau să mă
gîndesc, am posibilitatea de a vedea ce au de spus mii, dacă nu cumva zeci de
mii de alţi oameni, lucru care în viaţa reală, ar fost practic, imposibil.
E bine? E rău? Cred mai degrabă că este util. De cînd bîntui
internetul pe diverse bloguri, am învăţat lucruri pe care nu ştiu dacă altfel,
le-aş fi învăţat. Am acces instant la informaţii la care altfel n-aş fi avut
acces nici măcar dacă aş trăi într-o vastă bibliotecă atotcuprinzătoare. Am
acces instant la informaţii utile pentru viaţa mea de fiecare zi, am acces
instant la orice mă preocupă, la răspunsuri pentru aproape orice problemă.
Dar mai mult decît atît, am acces (printre altele) la minunatul club psi, club
ai căror membri au spus ce cred ei, despre înlănţuire. Merită să-i citiţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu