duminică, 28 aprilie 2013

Floralia


De cîţiva ani de zile, mie, această mare sărbătoare a creştinilor, Floriile, nu-mi mai induce un sentiment de bucurie. De cîţiva ani de zile, nu mai sărbătoresc în familie această importantă  zi. Nici în familia mea, nici în cercul de prieteni (din real sau din virtual) nu-s prea mulţi cei care poartă nume de floare. Îi număr pe degetele unei singure mîini sau poate, două: Florin-fiul, Florin-nepot, Brînduşa-nepoată, Brindusa-comentatoare constantă, Brînduşa-naşa de cununie, Camelia-psi drag, Violeta Bălaşa, Carmen, Pandhoraa. Sper să nu mă blameze cei/cele pe care nu i-am enumerat aici şi acum dar, le urez tuturor, fericirea pe care şi-o doresc! 
Fiul meu nu mai este în ţară, nici Brînduşa. Mă bucur pentru ei. Am vorovit la telefon. Îi simt aproape, deşi tare departe-mi sunt...
Nici anul acesta, nu vom petrece sărbătorile pascale în ţară: lucru deliberat. Anul trecut am fost - invitaţi - în Elveţia, anul acesta vom merge în Turcia, pentru a încheia un triptic: Vatican, Ierusalim, Constantinopole. Anul viitor, numai bunul Dumnezeu ştie ce va mai fi să fie. Cert este că am început să resimt o grea tristeţe. Nu mă mai regăsesc în sînul poporului în care m-am născut... Nu-mi reneg originea, nu-mi blamez poporul. Cred mai degrabă, că la mine este vina. Şi mi-o asum!
Floralia? Da, Floralia! Floriile sunt de fapt, începutul Săptămînii Patimilor, săptămînă care se va încheia cu Învierea Domnului. Iisus, s-a jertfit ŞTIIND că va înfrunta moartea, pentru a o învinge! A demonstrat acest lucru, înviindu-l pe Lazăr, cu doar cîteva zile înainte de intrarea Sa, în Ierusalim.
Dragi prieteni, voi lipsi de pe blog vreo  zece-douăsprezece zile (Începînd de ACUM). Voi reveni - sper şi cred - cu impresii din excursia noastră din Turcia. Pînă atunci, vă urez cu drag, Sărbători fericite!
Şi nu uitaţi de Macedonski! Tudor Gheorghe, ştie de ce :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu