Bon. După cele
şase zile de vis petrecute în Malta în diverse locuri minunate şi o zi
petrecută la Etna şi la Taormina din Sicilia şi după 11 zile în care mi-am
revăzut notele, pozele şi clipurile luate de la faţa locului pentru a le posta
pe blog spre reamintire, am revenit în actualitate.
Şi ce văd? O
mizerie. Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a atins cote –
aproape – inimaginabil de false prin mesajul transmis. Adică. Dezbateri pentru
proiectul de ţară al viitorului preşedinte? Vax! Dezbateri pe teme economice?
Zero. Discuţii despre viitor? Deloc. Dezbateri pentru rolul romanicăi în UE şi
în NATO? Subiect desuet.
Toată suflarea
din romanica – începînd cu preşedintele ţării pînă la ultimul politruc, gazetar
sau băgător de seamă pe reţelele de socializare – s-a cantonat într-o infertilă
discuţie despre habar n-am ce! Toată lumea urăşte pe toată lumea, încă nu se
ştie de ce sau mai bine spus, cu ce finalitate.
Nervii sunt la
apogeu ca monedă de schimb în discuţiile monologal-paralele denumite dialog, invectivele
abundă, iar acuzele dovedibile sau nu, au inundat spaţiul public. S-a
reinstaurat domnia haosului atent dirijat de păpuşari. Cine ni-s păpuşarii?
Simplu spus, serviciile discrete J
A fost sau n-a
fost ofiţer acoperit cutare sau cutare? Dezbateri. A fost sau n-a fost cutare
sau cutare agent de influenţă? Dezbateri. Sunt corupţii noştri mai corupţi
decît ai voştri? Dezbateri. Şi aşa mai departe pînă la saţietate.
Am fost astăzi
invitat la o întîlnire cu o doamnă care s-a realizat pe deplin în străinezia,
doamnă care nu se poate stăpîni să nu revină în ţara sa natală, romanica. Încă
rumeg ce mi-a spus: este prima dată după 20 de
ani cînd, simt că asta NU mai este ţara mea. L
Acolo este ţara mea? Ubi bene ibi patria? Aici am ajuns? Cumplit!
Părăsim Etna. Pentru că n-am găsit de cuviinţă la postarea precedentă să
pun un scurt clip făcut la vulcan, îl postez aici.
Se spune despre Taormina că ar fi perla mediteranei. Este posibil... vom
vedea... Deocamdată, îmi aduc aminte că
alt clip dintre puţinele clipuri filmate aici în Sicilia încă nu şi-a găsit
locul, aşa că, iată-l (vă asigur că merită văzut).
Dimineaţă, la urcarea în autocar, mi-au căzut din agenda în care notez cam
tot ce relatez harta Maltei şi desfăşurătorul de itinerar. Semn clar: călătoria
continuă doar azi că mîine, nu prea mai avem ce face. Avionul este la vremea
amiezii aşa că...
Ghidul ne spune că noi am avut noroc la Etna – capricioasa Prinţesă a
Siciliei – pentru că pe noi ne-a întîmpinat cu vreme frumoasă, alţii avînd
parte de nori, ploaie, ba pe unii i-a primit cu grindină în luna august. Cum
spuneam: fiecare cu bafta lui!
Din cauza activităţii vulcanului, fauna a cam dispărut. Totuşi, Etna fiind
rezervaţie naturală mai există în zonă o pisică sălbatică şi o vulpe cu
puişori. Spune Ianoş că dacă e flămîndă, vulpea apare din desiş şi cerşeşte
mîncare de la turişti. Dacă aş avea puţin timp, l-aş crede J
Sicilienii pun mare preţ pe masa de seară, atunci cînd familia se reuneşte.
Dimineaţa se mulţumesc cu un corn sau o cafea – nu există noţiunea de mic dejun
în Sicilia – la prînz ceva frugal, iar masa principală este cina. Mai aflăm că
aici au inventat arabii Sorbetto – gheaţă cu fructe – care poate fi socotit
strămoşul îngheţatei. Aşa să fie?
Trecem printr-o localitate denumită Zafferano, capitala de miere. Zafferano
este prima localitate care a fost salvată de furia lavei prin intervenţia
oamenilor, în 1993. În timp ce la sol echipe speciale săpau şanţuri pentru
devierea rîului de lavă, piloţii americani au aruncat în calea erupţiei blocuri
uriaşe de ciment, stăvilind-o! Act de eroism întrucît vizibilitatea era practic
nulă din cauza norilor de cenuşă iar vîntul bătea cu sălbăticie.
Taormina. Un oraş mic dar extrem de cochet cocoţat
pe Muntele Taurus. Nu prea înţeleg eu de ce-i denumit munte – are vreo 200 de
metri înălţime – dar, mă rog! Oraşul se întinde în lungul unei străzi
principale lungă de 900 de metri şi se mîndreşte cu peste 3000 de ani de
istorie. Peste tot vechiul se îmbină cu noul, magazine cu tot felul de mărfuri
sunt amenajate sub arcade romane, secţia de poliţie se găseşte într-o fostă
baie romană, peste tot se văd plăci de plexiglas sub care se pot vedea vestigii
antice. Cîteva obiective merită vizitate, printre acestea Teatrul grec şi
Grădinile din Taormina, grădini celebre
pentru o frumoasă poveste de dragoste: o contesă surghiunită, amanta
îndepărtată de la curtea unui prinţ a poposit în Taormina, iar primarul
oraşului ca s-o înveselească a umplut pietrele cu flori şi cu copaci pînă cînd
inima prinţesei s-a înduplecat. Toujour l’amour!
Un lucru de admirat în Taormina, este biserica rămasă din perioada
bizantină; astăzi fiind catolică, păstrează repere arabe şi iudaice, acestea
coexistînd paşnic de peste 1000 de ani. Deci, se poate!
Am mai văzut uin astfel
de exemplu de convieţuire paaşnică în orăşelul LOD din Israel.
Ce-ar mai putea fi spus despre această minunată bijuterie? Că este cam
scump pentru pungile oamenilor obişnuiţi cu un confort moderat, că a fost
vizitată chiar şi de Goethe şi mai ales că, abia după ce a venit aici
Hollywood-ul să cumpere masiv castele şi vile, staţiunea a devenit atît de celebră
cum este azi.
Am prînzit într-un restaurant cu o
vedere magnifică spre Marea Ionică,
restaurant indicat de domnul Ianoş
unde după ce ne-am ospătat cum se cuvine, ne-a stricat cheful o tută care ori din incompetenţă ori din spirit de jaf, mă punea să plătesc nota de două ori.
În fine, a intervenit ghidul italian şi cînd a văzut că-s hotărît să nu cedez,
a aplanat conflictul. Aşa ceva în Malta, este de neimaginat!
Două vorbe despre „mafie”; cuvîntul acesta este de origine arabă şi
înseamnă peşteră – în sensul de protecţie, loc care te protejează. Sintagma
„cosa nostra” este tot o invenţie a la Hollywood. Organizaţia aceasta chiar
există şi are rădăcini vechi. Sicilia a fost ocupată în decursul celor trei mii
de ani de istorie de diverse seminţii. Ajunsese un fel de monedă de schimb
între marile puteri ale vremurilor. În timpul stăpînirii spaniole, pentru că
aceştia nu erau capabili – sau poate nu-i interesa – să înţeleagă problemele
localnicilor (diferende de avere, certuri pentru vreo codană, etc) sicilienii
au instituit tribunale – sfatul poporului – nemaiapelînd la justiţia
stăpînitorilor. Şi cum totul se petrecea în familie, (tată, unchi, naş, uneori
prieteni), secretul acestor tribunale era păstrat cu sfinţenie. Apoi lucrurile
au degenerat şi avem aceste organizaţii criminale de care toată lumea aude dar
nimeni nu ştie exact ce sunt.
Nu-mi rămîne decît să mă felicit că am ales această variantă de călătorie
şi să vă îndemn şi pe voi să vizitaţi Malta. Luaţi pachetul principal apoi,
pentru rest, puteţi ori să apelaţi la ghizi ori să vă interesaţi de mersul
transportului în comun ori de ce nu, să închiriaţi un autoturism şi să mergeţi
unde vă îndeamnă inima. Gata. J
Am oprit la un micromagazin amenajat în aer liber de unde doritorii pot să
cumpere suveniruri, vin, ulei de măsline şi alte produse locale.
Gustatul gratis, cumpăratul mai cu codeală J Doamnele pot să se aleagă cu bijuuri
confecţionate din lavă vulcanică, colecţionarii de magneţi pentru frigider au
de unde să aleagă şi de fapt toată lumea trăieşte intens bucuria copilăroasă de
a descoperi lucruri noi. Nu zăbovim prea mult pe aici. În drum spre craterul
Silvestri, afăm alte lucruri interesante: romanii au defrişat masiv pentru a cultiva
grîu; arabii au adus trestia de zahăr, fistic, migdali dar pentru că religia le
interzice vinul, au tăiat viile. Tot arabii au introdus irigaţiile şi au mizat
pe producţia de miere; în jurul Etnei s-a produs miere din citrice, de eucalipt
– bună contra răcelii –, apoi spaniolii au adus plante din America: roşii (pomo
d’oro) au cultivat masiv cartofi în loc de grîu iar Cortez este primul care a
adus cacao din care a produs băutura zeilor, adică „Shoco At”, şi scorţişoară.
Aproape de necrezut dacă privesc peisajul apocaliptic care ne înconjoară.
Cea mai puternică erupţie a acestui vulcan s-a produs în anul 1664 cînd
lava a curs fără întrerupere trei sute de zile, a acoperit localitatea cu trei
metri de lavă iar insula a înaintat în mare un kilometru!
Sigur că activ fiind, vulcanul este un pericol la adresa locuitorilor dar, Etna
oferă un microclimat favorabil aşa încît, localnicii scot două şi chiar trei
recolte anual. Aşa se şi explică de ce în jurul acestui vulcan activ, sunt 27
de localităţi.
Am trecut pe lîngă două case alăturate dar din păcate, n-am putut să le
fotografiez. Ambele cu cîte un etaj, una distrusă într-o erupţie, cealaltă
aflată la numai cîţiva metri, a rămas intactă. Familia din casa rămasă
întreagă mai vine pe aici să se bucure
la cîte un grătar, cealaltă familie s-a mutat şi nici nu mai vrea să audă de
Etna.
Trecem pe lîngă o casă îngropată în lavă pînă la acoperiş (pe unde s-au
salvat oamenii aflaţi acolo) care avea două etaje
Mai trecem şi pe lîngă un convent la poarta căruia lava s-a oprit ca prin
minune. Le-a iubit Dumnezeu pe acele
călugăriţe!
Trecem pe lîngă un loc denumit Monti Rosti (Muntele Roşu), de fapt, două
dealuri simetrice mai bine spus două cratere secundare, foarte periculoase. De
aici s-a produs erupţia din 1664. Hîtri, localnicii le denumesc „bustul Sofiei
Loren” J
Atîta ne-a povestit Ianoş despre erupţii că aproape-mi vine să cred că în
adîncul pămîntului, la 30 de kilometri mai jos, se aude cum se pregăteşte o
erupţie. J
Din loc în loc vegetaţia a scăpat de urgia vulcanului şi se văd conifere,
castani şi arbuşti. Cum suntem în preajma craterului Silvestri, vegetaţia s-a
redus aproape de tot. Am ajuns...
Zona în care ne aflăm noi chiar acum, a fost distrusă în 2007 şi urgent
reconstruită asta şi pentru că de aici se poate da bătălia finală pentru
cucerirea Etnei, mai întîi cu telefericul care merge pînă la 2700 de metri iar
de acolo pînă în vîrf, la 3346 de metri, per pedes...
Începînd de pe la 3300 de metri, se poate schia, deci aceia care urcă pînă aici,
au nevoie de echipament de iarnă. Aud că bogaţii lumii au inventat o nouă
distracţie: dimineaţa vin aici cu elicopterul pentru a schia iar după amiaza se
duc să se scalde în mare...
Sînt surprins de cîtă lume a venit aici! Zeci de autoturisme şi zeci de
autocare dovedesc interesul turiştilor pentru vulcan şi pe undeva, chiar o
superbă inconştienţă pentru că pericolul fără să fie palpabil, chiar există!
Dar, cum tot ce se petrece pe lumea aceasta este aproape în exclusivitate
chestie de şansă începînd cu naşterea, şi moartea poate surveni cînd te aştepţi
mai puţin aşa că, merită să laşi prudenţa excesivă la o parte şi să fii
participant activ la spectacolul lumii.
Credeam că ora de
întîlnire fiind prea matinală, vom avea întîrziaţi. Ei, aş! La 4,45 cînd am
ajuns noi la recepţie, am fost penultimii iar restul grupului se ospăta de zor.
J
Mno, la autocar,
la Valetta şi, valea spre Sicilia. Deja suntem la bord. Check in-ul a durat
numai cîteva secunde pentru că fetele care fac verificarea îl ştiu pe Ianoş şi
merg pe încredere.
Ferry boat-ul se
numeşte Jean de la Valette – după numele celebrului Cavaler care i-a învins pe
turci în Marele Asediu – şi poate transporta peste o mie de pasageri plus o sumedenie de mărfuri necesare Maltei adică apă, carne, legume, etc, pentru că
asta şi este principala misiune a acestui mastodont, călătorii fiind numai
bomboana de pe tortul celor două voiaje zilnice.
Deşi fusesem avertizaţi că fotografierea
este cumva prohibită, stevarzii şi stevardesele nu par Deranjaţi/deranjate de cei cu
aparate foto aşa că, fac şi eu cam pe furiş J cîteva poze
Puntea principală
este rezervată turiştilor care plătesc 10 euro dar mai există o punte
superioară la care nu ştiu cît se plăteşte exclusivismul, punte la care se
ajunge pe o scară la care călătorii de rînd n-au acces...
Toţi pasagerii au la
dispoziţie bar, bufet, magazin; chiar şi loc pentru fumat există amenajat, la
pupa catamaranului; să tot călătoreşti J Traversarea durează puţin peste două ore,
distanţa dintre Valetta şi portul Pozzallo fiind de 98 de km, iar viteza de
croazieră a catamaranului fiind de aproximativ 60 de km/h. Ca şi la mersul cu
avionul este foarte greu să percepi viteza dar, cunoscătorii ştiu să o
aprecieze după siaj.
Echipajul este
format dintr-un melanj internaţional: maltezi, italieni, ruşi, asiatici şi
chiar şi cîţiva români. Se putea fără ei? J
Catamaranul
acesta a fost dat în exploatare în urmă cu trei ani şi a fost o comandă specială
fiind construit în Australia. Confort, curăţenie şi siguranţă. Doar un singur
inconvenient: cei treizeci de mii de cai putere ai celor patru motoare fac un
zgomot difuz, aproximativ identic cu zgomotul motoarelor de avion.
Dar, cufundaţi în
fotoliile spaţioase, pasagerii pot să citească, să doarmă (aşa ni s-a
recomandat) sau să caşte gura de jur împrejur J După cîteva minute tărmul a dispărut iar acum,
suntem înconjuraţi numai de apă şi de cer. Albastre amîndouă, formează un
peisaj de vis şi ne dau fie şi numai fugitiv măsura exactă a firelor de nisip
care suntem noi, oamenii...
Dimineaţă fiind,
avem un privilegiu: vedem răsăritul soarelui din mare, spectacol întotdeauna
uluitor, spectacol care atunci cînd Mama Natura este generoasă şi ne răsfaţă cu
cer senin, este de neuitat!
Cine spune oare
că două ore sunt timp îndelungat? Nu ştie ce spune! J timpul a trecut repede-repejor şi gata, am
ajuns...
