Se afișează postările cu eticheta etna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta etna. Afișați toate postările

marți, 14 octombrie 2014

Am revenit la romanica

Bon. După cele şase zile de vis petrecute în Malta în diverse locuri minunate şi o zi petrecută la Etna şi la Taormina din Sicilia şi după 11 zile în care mi-am revăzut notele, pozele şi clipurile luate de la faţa locului pentru a le posta pe blog spre reamintire, am revenit în actualitate.
Şi ce văd? O mizerie. Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a atins cote – aproape – inimaginabil de false prin mesajul transmis. Adică. Dezbateri pentru proiectul de ţară al viitorului preşedinte? Vax! Dezbateri pe teme economice? Zero. Discuţii despre viitor? Deloc. Dezbateri pentru rolul romanicăi în UE şi în NATO? Subiect desuet.
Toată suflarea din romanica – începînd cu preşedintele ţării pînă la ultimul politruc, gazetar sau băgător de seamă pe reţelele de socializare – s-a cantonat într-o infertilă discuţie despre habar n-am ce! Toată lumea urăşte pe toată lumea, încă nu se ştie de ce sau mai bine spus, cu ce finalitate.
Nervii sunt la apogeu ca monedă de schimb în discuţiile monologal-paralele denumite dialog, invectivele abundă, iar acuzele dovedibile sau nu, au inundat spaţiul public. S-a reinstaurat domnia haosului atent dirijat de păpuşari. Cine ni-s păpuşarii? Simplu spus, serviciile discrete J   
A fost sau n-a fost ofiţer acoperit cutare sau cutare? Dezbateri. A fost sau n-a fost cutare sau cutare agent de influenţă? Dezbateri. Sunt corupţii noştri mai corupţi decît ai voştri? Dezbateri. Şi aşa mai departe pînă la saţietate.
Am fost astăzi invitat la o întîlnire cu o doamnă care s-a realizat pe deplin în străinezia, doamnă care nu se poate stăpîni să nu revină în ţara sa natală, romanica. Încă rumeg ce mi-a spus: este prima dată după 20 de  ani cînd, simt că asta NU mai este ţara mea. L
Acolo este ţara mea? Ubi bene ibi patria? Aici am ajuns? Cumplit!                

luni, 13 octombrie 2014

Sicilia. Taormina.

Părăsim Etna. Pentru că n-am găsit de cuviinţă la postarea precedentă să pun un scurt clip făcut la vulcan, îl postez aici.
Se spune despre Taormina că ar fi perla mediteranei. Este posibil... vom vedea...  Deocamdată, îmi aduc aminte că alt clip dintre puţinele clipuri filmate aici în Sicilia încă nu şi-a găsit locul, aşa că, iată-l (vă asigur că merită văzut).
Dimineaţă, la urcarea în autocar, mi-au căzut din agenda în care notez cam tot ce relatez harta Maltei şi desfăşurătorul de itinerar. Semn clar: călătoria continuă doar azi că mîine, nu prea mai avem ce face. Avionul este la vremea amiezii aşa că...
Ghidul ne spune că noi am avut noroc la Etna – capricioasa Prinţesă a Siciliei – pentru că pe noi ne-a întîmpinat cu vreme frumoasă, alţii avînd parte de nori, ploaie, ba pe unii i-a primit cu grindină în luna august. Cum spuneam: fiecare cu bafta lui!
Din cauza activităţii vulcanului, fauna a cam dispărut. Totuşi, Etna fiind rezervaţie naturală mai există în zonă o pisică sălbatică şi o vulpe cu puişori. Spune Ianoş că dacă e flămîndă, vulpea apare din desiş şi cerşeşte mîncare de la turişti. Dacă aş avea puţin timp, l-aş crede J
Sicilienii pun mare preţ pe masa de seară, atunci cînd familia se reuneşte. Dimineaţa se mulţumesc cu un corn sau o cafea – nu există noţiunea de mic dejun în Sicilia – la prînz ceva frugal, iar masa principală este cina. Mai aflăm că aici au inventat arabii Sorbetto – gheaţă cu fructe – care poate fi socotit strămoşul îngheţatei. Aşa să fie?
Trecem printr-o localitate denumită Zafferano, capitala de miere. Zafferano este prima localitate care a fost salvată de furia lavei prin intervenţia oamenilor, în 1993. În timp ce la sol echipe speciale săpau şanţuri pentru devierea rîului de lavă, piloţii americani au aruncat în calea erupţiei blocuri uriaşe de ciment, stăvilind-o! Act de eroism întrucît vizibilitatea era practic nulă din cauza norilor de cenuşă iar vîntul bătea cu sălbăticie.


Taormina. Un oraş mic dar extrem de cochet cocoţat pe Muntele Taurus. Nu prea înţeleg eu de ce-i denumit munte – are vreo 200 de metri înălţime – dar, mă rog! Oraşul se întinde în lungul unei străzi principale lungă de 900 de metri şi se mîndreşte cu peste 3000 de ani de istorie. Peste tot vechiul se îmbină cu noul, magazine cu tot felul de mărfuri sunt amenajate sub arcade romane, secţia de poliţie se găseşte într-o fostă baie romană, peste tot se văd plăci de plexiglas sub care se pot vedea vestigii antice. Cîteva obiective merită vizitate, printre acestea Teatrul grec şi Grădinile din Taormina, grădini  celebre pentru o frumoasă poveste de dragoste: o contesă surghiunită, amanta îndepărtată de la curtea unui prinţ a poposit în Taormina, iar primarul oraşului ca s-o înveselească a umplut pietrele cu flori şi cu copaci pînă cînd inima prinţesei s-a înduplecat. Toujour l’amour!
Un lucru de admirat în Taormina, este biserica rămasă din perioada bizantină; astăzi fiind catolică, păstrează repere arabe şi iudaice, acestea coexistînd paşnic de peste 1000 de ani. Deci, se poate! 
Am mai văzut uin astfel de exemplu de convieţuire paaşnică în orăşelul LOD din Israel.
Ce-ar mai putea fi spus despre această minunată bijuterie? Că este cam scump pentru pungile oamenilor obişnuiţi cu un confort moderat, că a fost vizitată chiar şi de Goethe şi mai ales că, abia după ce a venit aici Hollywood-ul să cumpere masiv castele şi vile, staţiunea a devenit atît de celebră cum este azi. 



Am prînzit într-un restaurant cu o  vedere magnifică spre Marea Ionică, 

restaurant indicat de domnul Ianoş unde după ce ne-am ospătat cum se cuvine, ne-a stricat cheful o tută care ori din incompetenţă ori din spirit de jaf, mă punea să plătesc nota de două ori. În fine, a intervenit ghidul italian şi cînd a văzut că-s hotărît să nu cedez, a aplanat conflictul. Aşa ceva în Malta, este de neimaginat!
Două vorbe despre „mafie”; cuvîntul acesta este de origine arabă şi înseamnă peşteră – în sensul de protecţie, loc care te protejează. Sintagma „cosa nostra” este tot o invenţie a la Hollywood. Organizaţia aceasta chiar există şi are rădăcini vechi. Sicilia a fost ocupată în decursul celor trei mii de ani de istorie de diverse seminţii. Ajunsese un fel de monedă de schimb între marile puteri ale vremurilor. În timpul stăpînirii spaniole, pentru că aceştia nu erau capabili – sau poate nu-i interesa – să înţeleagă problemele localnicilor (diferende de avere, certuri pentru vreo codană, etc) sicilienii au instituit tribunale – sfatul poporului – nemaiapelînd la justiţia stăpînitorilor. Şi cum totul se petrecea în familie, (tată, unchi, naş, uneori prieteni), secretul acestor tribunale era păstrat cu sfinţenie. Apoi lucrurile au degenerat şi avem aceste organizaţii criminale de care toată lumea aude dar nimeni nu ştie exact ce sunt.
Nu-mi rămîne decît să mă felicit că am ales această variantă de călătorie şi să vă îndemn şi pe voi să vizitaţi Malta. Luaţi pachetul principal apoi, pentru rest, puteţi ori să apelaţi la ghizi ori să vă interesaţi de mersul transportului în comun ori de ce nu, să închiriaţi un autoturism şi să mergeţi unde vă îndeamnă inima. Gata. J

duminică, 12 octombrie 2014

Sicilia. Etna

Am oprit la un micromagazin amenajat în aer liber de unde doritorii pot să cumpere suveniruri, vin, ulei de măsline şi alte produse locale.


Gustatul gratis, cumpăratul mai cu codeală J Doamnele pot să se aleagă cu bijuuri confecţionate din lavă vulcanică, colecţionarii de magneţi pentru frigider au de unde să aleagă şi de fapt toată lumea trăieşte intens bucuria copilăroasă de a descoperi lucruri noi. Nu zăbovim prea mult pe aici. În drum spre craterul Silvestri, afăm alte lucruri interesante: romanii au defrişat masiv pentru a cultiva grîu; arabii au adus trestia de zahăr, fistic, migdali dar pentru că religia le interzice vinul, au tăiat viile. Tot arabii au introdus irigaţiile şi au mizat pe producţia de miere; în jurul Etnei s-a produs miere din citrice, de eucalipt – bună contra răcelii –, apoi spaniolii au adus plante din America: roşii (pomo d’oro) au cultivat masiv cartofi în loc de grîu iar Cortez este primul care a adus cacao din care a produs băutura zeilor, adică „Shoco At”, şi scorţişoară. Aproape de necrezut dacă privesc peisajul apocaliptic care ne înconjoară.

Cea mai puternică erupţie a acestui vulcan s-a produs în anul 1664 cînd lava a curs fără întrerupere trei sute de zile, a acoperit localitatea cu trei metri de lavă iar insula a înaintat în mare un kilometru!
Sigur că activ fiind, vulcanul este un pericol la adresa locuitorilor dar, Etna oferă un microclimat favorabil aşa încît, localnicii scot două şi chiar trei recolte anual. Aşa se şi explică de ce în jurul acestui vulcan activ, sunt 27 de localităţi.  
Am trecut pe lîngă două case alăturate dar din păcate, n-am putut să le fotografiez. Ambele cu cîte un etaj, una distrusă într-o erupţie, cealaltă aflată la numai cîţiva metri, a rămas intactă. Familia din casa rămasă întreagă  mai vine pe aici să se bucure la cîte un grătar, cealaltă familie s-a mutat şi nici nu mai vrea să audă de Etna.
Trecem pe lîngă o casă îngropată în lavă pînă la acoperiş (pe unde s-au salvat oamenii aflaţi acolo) care avea două etaje
Mai trecem şi pe lîngă un convent la poarta căruia lava s-a oprit ca prin minune.  Le-a iubit Dumnezeu pe acele călugăriţe!
Trecem pe lîngă un loc denumit Monti Rosti (Muntele Roşu), de fapt, două dealuri simetrice mai bine spus două cratere secundare, foarte periculoase. De aici s-a produs erupţia din 1664. Hîtri, localnicii le denumesc „bustul Sofiei Loren” J
Atîta ne-a povestit Ianoş despre erupţii că aproape-mi vine să cred că în adîncul pămîntului, la 30 de kilometri mai jos, se aude cum se pregăteşte o erupţie. J
Din loc în loc vegetaţia a scăpat de urgia vulcanului şi se văd conifere, castani şi arbuşti. Cum suntem în preajma craterului Silvestri, vegetaţia s-a redus aproape de tot. Am ajuns...



Zona în care ne aflăm noi chiar acum, a fost distrusă în 2007 şi urgent reconstruită asta şi pentru că de aici se poate da bătălia finală pentru cucerirea Etnei, mai întîi cu telefericul care merge pînă la 2700 de metri iar de acolo pînă în vîrf, la 3346 de metri, per pedes...

Începînd de pe la 3300 de metri, se poate schia, deci aceia care urcă pînă aici, au nevoie de echipament de iarnă. Aud că bogaţii lumii au inventat o nouă distracţie: dimineaţa vin aici cu elicopterul pentru a schia iar după amiaza se duc să se scalde în mare...
Sînt surprins de cîtă lume a venit aici! Zeci de autoturisme şi zeci de autocare dovedesc interesul turiştilor pentru vulcan şi pe undeva, chiar o superbă inconştienţă pentru că pericolul fără să fie palpabil, chiar există! Dar, cum tot ce se petrece pe lumea aceasta este aproape în exclusivitate chestie de şansă începînd cu naşterea, şi moartea poate surveni cînd te aştepţi mai puţin aşa că, merită să laşi prudenţa excesivă la o parte şi să fii participant activ la spectacolul lumii.




Sicilia. Catamaranul  

Credeam că ora de întîlnire fiind prea matinală, vom avea întîrziaţi. Ei, aş! La 4,45 cînd am ajuns noi la recepţie, am fost penultimii iar restul grupului se ospăta de zor. J
Mno, la autocar, la Valetta şi, valea spre Sicilia. Deja suntem la bord. Check in-ul a durat numai cîteva secunde pentru că fetele care fac verificarea îl ştiu pe Ianoş şi merg pe încredere.
Ferry boat-ul se numeşte Jean de la Valette – după numele celebrului Cavaler care i-a învins pe turci în Marele Asediu – şi poate transporta peste o mie de pasageri plus o sumedenie de mărfuri necesare Maltei adică apă, carne, legume, etc, pentru că asta şi este principala misiune a acestui mastodont, călătorii fiind numai bomboana de pe tortul celor două voiaje zilnice.   
Deşi fusesem avertizaţi că fotografierea este cumva prohibită, stevarzii şi stevardesele nu par Deranjaţi/deranjate de cei cu aparate foto aşa că, fac şi eu cam pe furiş J cîteva poze


Puntea principală este rezervată turiştilor care plătesc 10 euro dar mai există o punte superioară la care nu ştiu cît se plăteşte exclusivismul, punte la care se ajunge pe o scară la care călătorii de rînd n-au acces...
Toţi pasagerii au la dispoziţie bar, bufet, magazin; chiar şi loc pentru fumat există amenajat, la pupa catamaranului; să tot călătoreşti J Traversarea durează puţin peste două ore, distanţa dintre Valetta şi portul Pozzallo fiind de 98 de km, iar viteza de croazieră a catamaranului fiind de aproximativ 60 de km/h. Ca şi la mersul cu avionul este foarte greu să percepi viteza dar, cunoscătorii ştiu să o aprecieze după siaj.
Echipajul este format dintr-un melanj internaţional: maltezi, italieni, ruşi, asiatici şi chiar şi cîţiva români. Se putea fără ei? J
Catamaranul acesta a fost dat în exploatare în urmă cu trei ani şi a fost o comandă specială fiind construit în Australia. Confort, curăţenie şi siguranţă. Doar un singur inconvenient: cei treizeci de mii de cai putere ai celor patru motoare fac un zgomot difuz, aproximativ identic cu zgomotul motoarelor de avion.
Dar, cufundaţi în fotoliile spaţioase, pasagerii pot să citească, să doarmă (aşa ni s-a recomandat) sau să caşte gura de jur împrejur După cîteva minute tărmul a dispărut iar acum, suntem înconjuraţi numai de apă şi de cer. Albastre amîndouă, formează un peisaj de vis şi ne dau fie şi numai fugitiv măsura exactă a firelor de nisip care suntem noi, oamenii...
Dimineaţă fiind, avem un privilegiu: vedem răsăritul soarelui din mare, spectacol întotdeauna uluitor, spectacol care atunci cînd Mama Natura este generoasă şi ne răsfaţă cu cer senin, este de neuitat! 

Cine spune oare că două ore sunt timp îndelungat? Nu ştie ce spune! J timpul a trecut repede-repejor şi gata, am ajuns...