21 noiembrie. Amestecate

Ieri a fost reţinută şefa DIICOT, Alina Bica. Pe cît de îngrijorător este faptul că şefa acestei instituţii s-a implicat în fapte de corupţie, pe atît de îmbucurător este faptul că există destui oameni în sistem care n-au depus armele în faţa acestui veritabil duşman al statului democratic, adică exact corupţia la nivelurile cele mai înalte din instituţiile statului! Cum se ştie de multă vreme că acest flagel este transpartinic nu mai miră pe nimeni nici că Alina Bica a fost propusă în funcţie de VV Ponta şi nici că această doamnă este prietenă apropiată cu altă doamnă a politicii din România, doamnă care a divorţat de domnul Cocoş tocmai la timp! Aţi ghicit, este vorba despre speranţa politică a preşedintelui Băsescu, doamna Udrea. Să trecem mai departe.

Dacă tot am vorbit despre preşedinte, trebuie remarcat faptul că astăzi CCR a validat candidatura domnul Iohannis, ceremonie la care a participat cum era firesc şi domnul Băsescu. N-am urmărit ceremonia dar am înţeles de pe FB că a fost o atmosferă cu adevărat civilizată. Deci se poate!

Dacă vă mai amintiţi de fostul europarlamentar Adrian Severin, cel trimis în judecată (cam cu încetinitorul) pentru trafic de influenţă în Parlamentul European, ei bine, acest tovărăşel tocmai a scos pe gură o prostie mai mare decît tot  partidul căreia îi aprţine: cică alegerea lui K. Iohannis ca preşedinte reprezintă nici mai mult nici mai puţin decît o lovitură de stat! Dacă n-aş fi sufocat de indignare, m-aş tăvăli pe jos de rîs. Foarte inspirată a fost remarca unui roman stability în Japonia, Marius Mistreţu: daaa, a fost lovitură de stat la coadă la secţiile de vot J

Gurile rele afirmă că atît Ponta cît şi Dragnea s-ar fi suspendat din funcţii iar partidul ar fi fost preluat pînă la viitorul congres, de tătuca Iliescu. Adevărat sau nu, e limpede că în PSD a intrat dihonia, deruta şi disperarea. Dacă au pierdut Bucureştiul, adio primării, adio bani şi adio speranţe la următoarele alegeri parlamentare. Ar cam fi timpul ca acest partid infestat cu infractori să cam dispară în plan secund că a făcut destul rău în ultimii 25 de ani!  

Tot pe surse circulă un zvon potrivit căruia România va fi drastic sancţionată pentru harababura de la recentele alegeri prezidenţiale. Se spune că s-ar putea merge pînă la anularea fondurilor de coeziune. Ce-ar mai fi de spus? Mulţumim PSD şi celor peste cinci milioane de votanţi ai acestui partid toxic.

Ca să na mai luminăm puţin, îi anunţ pe cei ineresaţi că a început un turneu de snooker care poate fi văzut de cunoscători şi nu numai pe Eurosport.

Şi nu uitaţi că astăzi prăznuim Vovidenia! Cei interesaţi pot citi despre această sărbătoare  pe portalul Creştin Ortodox Să prăznuiţi bine! J  

Noi evenimente pe frontul politic

Dacă ieri deputaţii au respins cu o majoriotate covîrşitoare Legea amnistiei, astăzi senatorii au făcut un pas înapoi şi au admis cercetarea penală a abramburicăi şi a lui miki şpagă cu scoruri destul de strînse. Ca să nu fie acuzaţi că au devenit brusc prea etici, nici deputaţii nu s-au lăsat mai prejos şi au respins Legea votului prin corespondenţă iniţiată de Eugen Tomac, fostul preşedinte al PMP. Preşedintele Camerei, domnul Zgonea dînd lămuriri că săpămîna viitoare se va discuta Legea pentru alegerile parlamentare din 2016, iar abia peste cinci ani va veni rîndul legii pentru alegerile prezidenţiale.

Diasporenii nu se lasă păcăliţi prea uşor şi i-au trimis deja domnului Iohannis o scrisoare deschisă prin care i-au atras atenţia la modul serios că nimeni nu i-a semnat un cec în alb: va trebui să-şi ţină promisiunile. Deocamdată domnul Iohannis, pînă să fie instalat în funcţia de preşedinte al ţării mai are de rezolvat în PNL destule probleme: Vojganian care de bine că el a scăpat de urmărirea penală, tocmai o apăra pe doamna Cati; apoi să nu uităm de domnul Dobre, cel care a şi produs celebra expresie „grup infracţional organizat” în toiul loviturii de stat, cînd a demisionat de la Ministerul de interne „ca să nu intru în puşcărie la bătrîneţe.” Dacă s-ar încuviinţa cercetarea sa, multe am mai afla...

Oricum, la capitolul „faptele bune ale aleşilor noştri” avem de consemnat o răbufnire a unui senator PSD, care a afirmat că tot ce se întîmplă acum în Parlament nu este decît din vina presei care este avidă permanent de sînge. Da? Înseamnă că tot presa este de vină şi pentru că astăzi părintele FNI, domnul Vîntu, a fost eliberat din închisoare.

Exact acum am aflat că domnul preşedinte Băsescu va face o declaraţie de presă la ora 18,30. Voi reveni cu amănunte. AICI

Argument

„Decît să fiu mîrlan, prefer să pierd”! Aşa a răspuns domnul Iohannis la întrebarea pusă dumnealui, la o conferinţă de presă, azi.

Exact aici este miezul problemei: sînt românii pregătiţi să accepte normalitatea? Sînt românii pregătiţi să voteze un om care nu acceptă să se comporte suburban  numai pentru a cîştiga o competiţie (electorală) numai de dragul de a cîştiga?

Dacă pentru a cîştiga acest meci electoral, pare a spune domnul Iohannis, trebuie să  mă cobor în troaca de porci, mai bine nu cîştig! Subscriu fără rezerve. 

Independent de conferinţa de presă a domnului Iohannis, spre seară, au mai fost două conferinţe de presă: una a preşedintelui Băsescu şi una a lui „bă, Guevara” – Ponta, prim ministru al guvernului României. Dincolo de mesajul acestor două conferinţe de presă, mesaj ştiut şi ultra ştiut de electori, mesaj venit din partea acestor doi importanţi oameni de stat, ambii au anunţat că au postat pe FB - regina mediului virtual - două filmuleţe penibile. Două puştisme, dacă este să mă întrebaţi pe mine.

Aşa că trebuie să spun că sînt pe deplin de acord cu cele spuse de domnul Iohannis: decît să fiu mîrlan, mai bine pierd!

Cred că a venit vremea să ne alegem conducătorii care dau dovadă de bun simţ elementar. Conducători care nu satisfac apetenţa de mizerie şi de can-can-URI ieftine, a gloatei. Conducători care să readucă România pe mult clamatul şi necesarul făgaş al bunului simţ.

Este domnul Iohannis acest tip de şef de stat? Nu vom şti decît dacă va fi  ales.

Deocamdată, ştim cu precizie cum a fost domnul preşedinte Băsescu şi ştim cum a fost ca PM, domnul Ponta.

Preşedintele Băsescu iese din scenă curînd, cu toate bunele şi cu toatele relele sale. Vom avea de ales noul preşedinte dintre domnul Ponta şi domnul Iohannis. Ce alegeţi?

Repet: decît să fiu mîrlan, prefer să pierd! Vor alege românii, un mîrlan?

Nimic nou în confruntare

Tocmai s-a încheiat cea de-a doua confruntare între finaliştii Ponta şi Iohannis. Practic, n-a mai rămas nimic de făcut sau de sperat: unul dintre aceşti doi candidaţi va fi următorul preşedinte al României pentru următorii cinci ani. Asta dacă nu cumva  reprezentanţii românilor de pretutindeni din comisia cu acest nume din Parlament, nu vor obţine anularea alegerilor pe motiv de gravă perturbare a posibilităţii românilor din diaspora de a vota. Slabe speranţe.

Spre deosebire de confruntarea de ieri, de data asta moderatoarea a controlat ceva mai bine emisiunea, în pofida nenumăratelor încercări ale lui Ponta de a prelua – ca ieri, în bună parte – controlul.

Din păcate nici în această confruntare n-a reieşit ce va face noul preşedinte în mandatul său. N-a fost discutată nicio problemă de politică externă deşi ar fi fost strict necesar. N-a fost prezentată nici măcar o singură idee strategică de dezvoltare în viitor a României. N-a reieşit nicicum din această dezbatere care este principalul obiectiv urmărit de preşedintele care va fi ales. Toată confruntarea s-a limitat la cîteva probleme interne care nu intră aproape deloc în atribuţiile preşedintelui: corupţii din partidul tău versus corupţii din partidul meu, imunităţile scandaloase ale parlamentarilor şi ale miniştrilor, pe scurt fleacuri care fac deliciul presei în fiecare zi. De fapt, probleme care sînt de competenţa Parlamentului.

Iohannis s-a prezentat astăzi ceva mai bine decît ieri. A venit înarmat cu date, cifre, statistici dar Ponta a avut abilitatea – ca şi ieri – de a-i tăia de fiecare dată discursul cu intervenţii la limita obrăzniciei şi a deturnat discuţia către vechea sa obsesie: Băsescu.

Nu ştiu dacă va mai fi vreo confruntare între cei doi. Mai degrabă nu pentru că eu nu prea văd rostul sau mai degrabă nu, pentru că stafful lui Ponta a descoperit că stafful lui Iohannis s-a organizat rapid şi a recuperat avansul deţinut de Ponta la capitolul comunicare. Deci, pericol!

Rămîne cum am mai spus: toată nădejdea rămîne în români: cu cît vor ieşi la vot mai mulţi, cu atît şansele lui Iohannis de a fi ales vor fi mai substanţiale. Vom vedea. 

O idee excelentă!

"Strategii ACL, hai sa iesim nitel din canoane.
Scop:
a. Sa dam o mana de ajutor romanilor din strainatate sa poata vota in conditii omenesti, punand presiune pe Corlatean sa mai deschida niste sectii de votare si sa organizeze ca lumea de asta data scrutinul.
b. Sa-i determinam pe romanii din strainatate sa mai faca odata efortul de a calatori cateva zeci, sau chiar sute de kilometri, pe cheltuiala lor, ca sa voteze. ( Pentru ca, nu-i asa, nici voi nu v-ati spetit promovand votul prin corespondentza. )
Mijloace:
1. Luati bilet de avion pentru sambata viitoare lui Klaus. Sa mearga in Germania ca sa voteze cu parintii lui. Sa vedm daca lui Corlatean o sa-i placa sa stea televiziunile cu el live cateva ore in sir pana-i vine randul la vot.
2. Domnul Basescu, e momentul sa-si plateasca datoria fata de romanii din Spania si Italia, ale caror voturi au inclinat balantza in 2009. Deci, Roma, Madrid, hai ca-i frumos...
3. Doamna Macovei, nu va e dor de Bruxelles? Duminica viitoare...
4. Doamna Udrea, v-am pus de-o parte Parisul. 
5. Toti europarlamentarii ACL sa-si aleaga locuri din Europa unde sa stea la coada cu "capsunarii". Poate le sterg de pe obraz palma data pe 2 noiembrie de guvernul incapabil Ponta. 
6. Parlamentarii pentru "strainatate", nu v-ati luat inca bilete de avion? Hai!"

Misu Jamie

Prima zi de campanie adevarata!

Redactat de @Clemy
Cred ca joi, 6 noiembrie, a fost prima zi a adevaratei campanii electorale pentru presedintia Romaniei. In primul rand, turismul electoral a fost dovedit inca odata. Daca la referendumul pentru demiterea presedintelui Basescu din 2012 numarul mare de votanti pe listele suplimentare a fost explicat prin faptul ca avusesera loc nunti, cu ocazia primului tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, primarii unor comune uitate de Dumnezeu au pus acelasi turism electoral pe seama Sambetei mortilor, daca e sa dam crezare cuvintelor primaritei din comuna Dragu din judetul Salaj. Ca si la referendumul de demitere, judetele cu cel mai mare numar de “turisti” au fost Dolj, Teleroman, Gorj si Calarasi, care au fost urmate de Valcea, Salaj si Mehedinti. Cu alte cuvinte, sudul Munteniei, a devenit mai important ca bazin electoral “alternativ” pentru PSD decat Moldova profunda. Sau ca sa spunem lucrurilor pe nume, PSD s-a pretat la furturi electorale masive in fiefurile baronilor care il sprijina activ pe Victor Ponta.
Citeşte mai departe pe POLITEIA 

Trece şi asta

Privind la harta politică a României, hartă rezultată în urma recentului scrutin electoral, se vede cu mare uşurinţă că „albastrul” reprezentat de alegătorii care l-au votat pe Iohannis este situat în vestul ţării, adică regiunea denumită în mod generic Ardeal, iar „roşul” reprezentat de alegătorii lui Ponta domină copios restul teritoriului ţării. Spunea Constantin Noica într-un eseu intitulat „Ardealul în spiritualitatea românească”*:

„S-ar putea scrie o pagină neasemuit de adîncă asupra neamului nostru, pagină al cărei titlu să fie: Somnul în istoria românească. Nu sunt multe neamurile care să fi fost atît de aproape – în rău sau în bine – de odihna cea mare şi nefiinţă. Fără să vrem, de cele mai multe ori fără să vrem, noi am trecut prin toate modurile somnului, de la marea letargie naţională în care-am trăit veacuri de-a rîndul pînă să căpătăm conştiinţa de neam şi pînă la adormirea celor buni din mijlocul nostru. Somnul ne-a mîntuit, adîncindu-ne în noi înşine; dar somnul ne-a şi paralizat, păstrîndu-ne prea mult în noi înşine. Iar în această viaţă naţională, din fericire dar şi din nefericire amorţită de somn, Ardealul a reprezentat starea noastră de veghe; iată, în două cuvinte, rolul pe care i-l descifrăm în spiritualitatea românească”. Numai că, „Ştim cu toţii că nu în jurul Ardealului ne-am închegat noi ca stat naţional, ci că Ardealul e cel care s-a alipit ţărilor româneşti”, mai spunea marele filosof Constantin Noica.

Numai că ne-am cam obişnuit ca neam cu starea de letargie, cu somnul cel de moarte. Ne-am cam obişnuit ca neam cu traiul de azi pe mîine, cu fuşereala, cu micuţa combinaţiune ad hoc, cu „pila” (nu ştii pe cineva? – întrebăm cînd avem ceva de rezolvat) ne-am cam obişnuit ca neam cu traiul într-un dolce far niente pentru că nu-i aşa? merge şi aşa! Ne-am cam obişnuit ca neam cu o durere surdă: propria noastră neputinţă de a ieşi la un liman. Ce-i aceea o durere surdă, am fost întrebat? Foarte pe scurt, răspunsul meu este:

Durerea surdă este durerea cu care te-ai obişnuit; este durerea cu care te “complaci” crezînd că trece repede şi care nu se grăbeşte să treacă. Durerea surdă este chinul pe care îl înduri cu inconştienţă deşi, ai la dispoziţie mijloace pentru a scăpa de ea. Durerea surdă este durerea pe care o suporţi benevol, pentru că nimeni nu te împiedică să te tratezi. Cea mai gravă durere surdă, este durerea sufletului! “Trece şi asta” e una dintre cele mai uzuale vorbe rostite în spaţiul public românesc.

Trece şi asta, care va să zică. Sigur că trece, cum să nu treacă? Vor trece şi alegerile astea, un nou preşedinte se va instala la Palatul Cotroceni, iar noi ne vom vedea ca şi pînă acum, de vieţile noastre. Cum vom trăi? Nu pare să ne pese prea mult! Cum să explici altfel că aproape jumătate dintre români NU votează? Deci avem de ales între cele două alternative: ori starea de veghe reprezentată de Ardeal, ori durerea surdă reprezentată de restul teritoriului. Foarte semnificativă este mica pată de culoare verde dar despre acest lucru, altădată.

*Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc, Humanitas, 2012, p. 102

Mizerabilele mize ale unei campanii mizere

E limpede că dintre cei 14 competitori la funcţia de şef al statului numai doi vor intra în turul doi de alegeri, unul dintre aceştia avînd şansa de a fi ales. Ceilalţi 12 vor primi înfrîngerea în mod diferit: cu calm sau cu resemnare, cu dezamăgire sinceră sau nu, sau în stilul vadimesc, cu furie, acuzînd fraude galactice. Nu că n-ar fi fraude dar, e limpede că unii candidaţi n-ar avea nici măcar şansa de a fi aleşi preşedinţi ai cartierului în care locuiesc. Şi atunci, cei mînă la luptă?

Înainte de a răspunde aruncaţi o privire pe lista candidaţilor, AICI.

V-aţi lămurit care-s competitorii? Fără să mai privesc lista, îi amintesc pe Vadim şi pe Funar dintre care nu se ştie care-i şef la PRM, pe Meleşcanu pe Johannis şi pe Tăriceanu care fac  jocul lui Ponta - USL, pe Dan Diaconescu despre care nu pot afirma decît că vrea să scape de puşcărie, pe Kelemen Hunor care-şi verifică potenţialul electoral în competiţie cu celălat candidat de etnie maghiară – îmi scapă numele –, pe domnul Brînză despre care nu ştiu ce doreşte de fapt, încă patru doi candidaţi care nu vor lua în total decît pe undeva aproape de 1% şi le-am lăsat la urmă pe singurele femei intrate în cursă, doamna Udrea, candidatul PMP şi doamna Macovei, candidat independent, pentru că despre competiţia directă dintre domniile lor am de spus cîteva vorbe.

Doamna Udrea intră în competiţie avînd ca sprijin logistica unui partid construit anume pentru domnia sa, anume PMP, şi sprijinul făţiş al preşedintelui Băsescu.

Doamna Macovei a intrat în competiţie avînd ca sprijin numai entuziasmul unor voluntari care chiar s-au săturat de actuala clasă politică şi vor o schimbare de paradigmă.

Doamna Udrea intră în competiţie avînd sprijin financiar aproape nelimitat, în timp ce doamna Macovei trebuie să se descurce numai din donaţii benevole.

Doamna Udrea are acces permanent pe la toate televiziunile (pentru că plăteşte) iar jurnaliştii care moderează emisiunile au o atitudine extrem de binevoitoare faţă de ea, în timp ce doamna Macovei este invitată numai cîteodată la televiziuni, iar atunci cînd este invitată este hărţuită cu întrebări stupide, uneori departe de temele electorale.

Pînă aici, se părea că totul decurge în stilul dur al oricărei campanii electorale: cel mai puternic, mai influent, mai bine organizat logistic şi mai convingător, învinge!

Numai că ieri s-a petrecut un lucru mizerabil: invitată fiind la o televiziune, în afară de faptul că a fost întreruptă în permanenţă – nu apuca să spună cîteva cuvinte şi i se punea o altă întrebare – la un moment dat, doamna Monica Macovei a trebuit să vadă cu stupefacţie cum emisiunea este întreruptă pentru a face loc unei transmisii directe. Ce era aşa de important de transmis încît emisiunea în care era invitată doamna Macovei să fie întreruptă?: O banală vizită de lucru a doamnei Udrea, la o făbricuţă de confecţii textile!

Minutele au început să curgă: unu, doi, trei.... cinci, ... opt? Ce naiba se întîmplă? Ora de emisie se apropia de sfîrşit! După mai bine de 11 minute se revine în emisie, dar era evident că între timp avusese loc o ceartă între doamna Monica şi amfitrionii săi. Emisiunea s-a terminat în scurtă vreme şi mă pregăteam să spun resemnat: asta e, încă o porcărie marca romanica. Ne-am obişnuit.

Apoi, pe FB am observat că nu eram singurul deranjat de acest derapaj jurnalistic. În faţa reproşurilor, cei doi moderatori ai emisiunii în care fusese invitată doamna Macovei, afirmau cu seninătate că întreruperea aceea a fost de fapt, clip publicitar electoral! Aşa minciună a revoltat pe toată lumea astfel încît astăzi, conducerea  respectivului post de televiziune s-a grăbit să dea un comunicat de presă în care să încerce să dreagă busuiocul şi nu mai insist pe acest aspect. Mă reîntorc la temă: mizerabilele mize ale campaniei.

Şi mă refer aici, numai la gestul deliberat făcut de doamna Udrea, de a intra intempestiv peste emisiunea doamnei Macovei. Ce-o fi mînat-o oare la acest gest disperat?

Şi n-am găsit decît un singur răspuns: dincolo de posibilitatea de a intra în turul doi cu şansa evidentă de a cîştiga competiţia, între aceste două doamne era – şi mai este! o competiţie directă pentru scorul electoral, chiar dacă ambele ar fi ieşit în spatele liniei cîştigătoare: primii doi clasaţi. De ce? Simplu: pentru că doamna Udrea ar fi umilită dacă în pofida tuturor miloacelor de care dispune, mijloace logistice şi materiale net superioare mijloacelor de care dispune doamna Macovei, repet, ar fi pur şi simplu umilită dacă s-ar clasa în spatele doamnei Macovei. Şi nu doar umilită ci, terminată dpdv politic: ar pierde şi şefia partidului creat iniţial pentru domnia sa, şefie pe care o deţine măcar pînă va veni domnul preşedinte Băsescu la cîrma PMP. Aştept să fiu contrazis.

Să ne relaxăm

În definitiv, ce mare problemă ar fi dacă VVP ar ieşi - pardon, ar fi ales - preşedinte? Mai nici una: odată ce presa liberă tocmai a fost  - parţial - debăsificată prin eliminarea din peisaj a unor jurnalişti ca Moise Guran şi Robert Turcescu, nu va dura prea mult şi, alţi oameni din / de presă infectaţi de băsism (ştiţi voi ce înseamnă băsismul = stat de drept, ANI, DNA, alte fleacuri gen dar, să nu insistăm), vor fi reeducaţi sau vor fi eliminaţi şi ei. Ei şi? Debăsificarea va continua neabătut: mai întîi, debăsificarea va continua cu decapitarea tuturor instituţiilor care în MCV, sunt trecute la capitolul progrese în justiţie. Apoi, fireşte, vor fi decoraţi şefii partidelor de opoziţie constructivă (Blaga, Udrea, etc) pentru nepreţuitele lor servicii aduse pe altarul stabilităţii politice favorabile PSD şi tagmelor de bandiţi conduse de Dragnea şi de baronii locali. Îi ştiţi, nu insist. Probabil că va urmA UN ACT DE CLEMENŢĂ strict necesar pentru îndreptarea nedreptăţilor regimului Băsescu: toţi deţinuţii politici gen  Fenechiu, Voiculescu, etc, vor fi eliberaţi şi evident, vor fi recompensaţi substanţial pentru suferinţele îndurate. Nu mi-e clar dacă hoţii din fotbal merită atenţia noului preşedinte. Probabil că, DA! Apoi, ce-ar mai putea să urmeze? Nu-mi mai imaginez. Sînt sigur că echipa de consilieri ai preşedintelui va şti să născocească tot ce ar putea fi pe placul lui Ponta. Exemple avem cu duiumul. Dacă ne gîndim numai la măreaţa lansare de pe Stadionul Naţional – care a fost mai degrabă un fiasco triumfalist – ne putem aştepta la orice. Am deplină încredere în diabolicia dumnealor.  Aşa că: de ce ne-am frămînta? Cu puţină şansă, preşedintele Ponta va reuşi să scoată România de sub tirania normelor UE şi mai ales să (ceva mai greu dar...) scoată România ŞI de sub influenţa NATO. Chiar aşa! Ce treabă avem noi românii, să fim cît de cît într-o companie politică normală? Niet tavarişki, niet! Kakaia vise de europenism sau de atlantism? Putin şi / sau China nu vor prididi să umple cu valorile lor, întreaga aşteptare de pomeni pentru asistaţii sociali care-l votează pe VVP. Aşa că, relax! Vă imaginaţi ceva mai bun? Greşiţi fundamental pentru că, ASTA doreşte MĂRIA SA, boborul antenizat. Deşteaptă-te române? Nici vorbă: scoal’ române de votează şi culcă-te la loc: PSD veghează pentru tine. 

Monica Macovei demisioneaza din PDL

Astazi Monica Macovei, europarlamentar roman, si-a anuntat demisia din PDL pentru a putea candida ca independent la Presedintia Romaniei. Iata principalele declaratii (sursa):

 “Astazi demisionez din PDL. Nu este un gest pripit, am reflectat mult la aceasta decizie.

• Cred ca aceea ce se intampla azi in PDL este gresit si din acest motiv am decis sa demisionez.
• Se fac tot felul de intelegeri de la o zi la alta, ne-am trezit cu un candidat care nu este al PDL, care nu stim unde vrea sa duca Romania, care nu a luptat niciodata pentru statul de drept si nu a facut niciodata animic pentru aceste valori in care eu cred.
• Stim ca in ultimii ani dl Iohannis a facut intelegeri atat cu Voiculescu, cat si cu Ponta. Iohannis nu ne arata ca el crede in statul de drept si in anticoruptie si njci in viitorul spre vest al Romaniei.
• Eu nu cred ca reprezinta dreapta si de aceea nu sunt in ACL si astazi plec si din PDL. Iohannis nu a dovedit ca reprezinta dreapta.
• Imi dau demisia din PDL, dar ma gandesc la oamenii cinstiti din PDL care au aceleasi principii si obiective ca mine.
• Nu ma inscriu in niciun alt partid politic. Voi candida indepent pentru a ocupa functia de presedinte al Romaniei, pentru ca sunt convinsa ca romanii merita un presedinte al lor, independent.
• Electoratul are un candidat la presedintie deja independent si e bine sa aiba oamenii presedintele lor, si nu presedintele unor partide.
• Presedintele oamenilor le asigura siguranta individuala, le garanteaza ca raman in democratie, ca atunci cand partidele care au doar interese oculte si fura pentru propriile lor buzunare presedintele va spune Stop.
• Un presedinte indepent prezinta garantia ca Romania va merge spre Vest, ca Romania ramane in NATO, in UE, ca modelele nu sunt nici China, nici Federatia Rusa, asa cum incearca Ponta astazi sa ne induca si o spune clar si deschis
• Demisia am trimis-o pe mail si o voi depune in scris acum”.
• Citeşte mai departe AICI (Politeia)

Alegeri

Ce nu vi se pare limpede?

După şase ani de zile (1990-1996) de domnie absolută,  preşedintele Iliescu a pierdut lupta electorală pentru că „sistemul” a decis schimbarea. A venit Constantinescu. După primii patru de ani de mandat (1996-2000) noul preşedinte a recunoscut că l-au învins „serviciile” şi a abandonat lupta electorală. În anul de graţie 2000, am avut de ales între sperietoarea Vadim şi zîmbăreţul garant al liniştii, Iliescu. Au trecut şi anii aceştia. Apoi, s-a produs marea schimbare. În anul 2004, Băsescu a asumat candidatura la preşedinţie după „căderea” lui Stolojan. Au trecut şi cei zece ani de preşedinţie Băsescu, cu toate peripeţiile ştiute. Ce avem acum? Dacă nu v-aţi prins încă, vă spun eu, părerea mea: nu neapărat blat ci, o mizerabilă conivenţă:  măcar un mandat de preşedinte pentru psd, chiar dacă acesta NU va fi Ponta. Simplu? 

De pe FB

Am citit pe FB un status: 

“O decizie istorica: fuziunea prin comasare (nu prin absorbtie) PDL - PNL. Urmeaza o noua fuziune (de data aceasta prin absorbtie): cea a FC de catre PDL. Statut, program politic, sigla, steag - toate noi. Satisfactia lucrului bine facut. Batalia politica cu stanga socialista poate sa inceapa.”

Am citit iar. Nu există dubiu: dintr-un intelectual distins şi apreciat, un cunoscut profesor s-a transformat aproape peste noapte într-un banal propagandist (ca să nu spun postac).

O cunoscută jurnalistă a replicat: “Bătălia cu stânga poate să înceapă? N-am avut încă motiv de râs pe ziua de azi. Merci.”

Atunci mi-am făcut curaj şi am spus şi eu cîte ceva:

Cred că tocmai această cîrdăşie îi va convinge pe mulţi simpatizanţi ai dreptei (atîta cum şi cîtă e) să stea acasă la alegeri. Am impresia că jocurile sunt făcute: după zece ani de preşedinţie Băsescu, urmează măcar un mandat de preşedinte prentru PSD. Altfel, nu-mi explic inclusiv alipirea FC la această construcţie. Eu cel puţin, nu voi vota niciodată o alianţă în care se regăsesc autorii puciului din 2012.

+

 PDL nu pricepe un lucru elementar: că neavînd electorat captiv, nu se poate alipi de un partid părtaş la puciul din 2012 socotind că puţinii votanţi pe care-i mai mare se alătură/adună automat la puţinii votanţi ai PNL, şi că votanţii lui MRU se vor alinia automat şi vor vota proiectul politic presupus a fi antipsd. Eroare gravă domnilor! Votanţii dumneavoastră au votat proiectul preşedintelui Băsescu: ARDE-I pe corupţi! Ori dacă mizaţi pe amnezia celor care-au suferit fizic, la puciul din 2012, aşteptaţi-vă ca în afară de votul venit de la familiile dumneavoastră, să nu mai aveţi prea mult sprijin de la electoratul antipsd.

+

Altele în acelaşi ton.

Trec peste reacţia domnului professor care a oscilat între persiflare şi iritare sfîrşind cu o democratică cenzură şi vă întreb: netezesc dreptacii calea către o victorie a PSD+acoliţii lor în lupta(?) pentru Cotroceni?

Revolta lui Berceanu

- guest post - 

Preocupata cu scandalul declansat de neinvitarea presedintelui Basescu la festivitatile consacrate celor 150 de ani de la infiintarea Senatului, presa romaneasca a dat putina atentie unui interviu dat de Radu Berceanu ptr portalul informativ ziare.com.

Radu Berceanu, care a iesit din prim planul vietii politice de o vreme, a aparut la rampa si a spus cateva adevaruri pe care nu avea nimeni curajul sa le rosteasca. Primul adevar il reprzinta faptul ca despartirea lui Traian Basescu de PDL nu s-a datorat unor diferente ideologice sau ptr ca partidul nu s-a reformat din interior ci ptr ca Elena Udrea nu a fost aleasa presedinte. “Dl Basescu a vrut sa iasa Elena Udrea si a facut toate demersurile, a vorbit cu oameni, cu presedinti de organizatii”, a spus fostul ministru in mai multe guverne post decembriste. Il cred pe cuvant pe Radu Berceanu ptr ca din postura domniei sale de vechi lider al PD, domnia sa ii cunoaste pe aproape toti liderii judeteni ai PDL si nu ma indoiesc ca nu au fost putini cei care i s-au plans de interventia prezidentiala. Cel de-al doilea adevar spus de harsitul in lupte politice Radu Berceanu este legat de faptul ca PMP nu mai are nici un viitor in acest moment.Si asta, ptr ca in acest moment baza partidului se imprastie in cele patru zari. Este vorba de oamenii din Fundatia Miscarea Populara, oamenii care au pus umarul la infiintarea partidului, care au strans semnaturi si care au garantat cu numele lor creearea unui partid politic care se dorea “altfel”. Ptr un partid relativ nou, fara primari si consilieri locali si judeteni (fara structurile locale de influenta) contributia acestor oameni este covarsitoare. Radu Berceanu intelege acest adevar ptr ca spre deosebire de Elena Udrea a facut parte din acei oameni care au pus umarul la crearea PD, la ridicarea unui partid din ramasitele deviationiste ale FSN desprinse din partidul mama dupa debarcarea lui Petre Roman din functia de premier. Falanga condusa de Petre Roman, Radu Berceanu si Traian Basescu a avut un success relativ ptr ca a fost o despartire ideologica si ptr ca a avut oameni dispusi sa munceasca din greu ptr o constructie politica. PMP pierde ptr ca, cel putin pe hartie, nu este diferit ideologic de PDL (isi impart acelasi electorat), si ca despartirea de partidul mama s-a facut pe motive personale. Intre vechiul om de partid Vasile Blaga si nou venita si veleitara Elena Udrea, oamenii din PDL l-au preferat pe primul chiar daca se simt inca obligati sefului statului.

Partea a doua a interviului lui Radu Berceanu se anunta de pe acum extrem de interesanta!

Clemy

Un proiect eşuat = pmp

80% din delegatii la congresul PMP de ieri au decis ca Elena Udrea sa devina presedintele partidului. Un vot care era cert din momentul in care doamna Udrea si-a anuntat candidatura la presedentia partidului si a anuntat ca de aceasta data “urnele nu vor mai fi furate”. O decizie care va fi nefasta acestei formatiuni politice ptr ca trece cu vederea antipatia populara fata de aceasta doamna.

Cu Elena Udrea lider de facto si de jure, PMP nu se va putea alatura nici unei constructii politice care sa reuneasca partidele declarate de dreapta si va face ca alianta dintre PDL si PNL sa para pana la urma digerabila. Nici Vasile Blaga, nici Klaus Johannis si nici Mihai Razvan Ungureanu nu vor accepta sa joace rolul de décor in piesa in care va evolua doamna Udrea. Nimeni nu va fi dispus sa ii suporte hachitele si sa o lase sa isi aroge calitatea de reprezentanta a opozitiei. Merita deci sa ne intrebam  incotro se va indrepta PMP-ul de unul singur? Cati oameni vor fi dispusi sa munceasca ptr ca o nulitate sa se fataie prin studiourile televiziunilor si sa debiteze in cazuri fericite platitudini, si de cele mai multe ori, tampenii cat roata carului? Va face aceasta izolare politica combinata cu agresivitatea Elenei Udrea ca PSD sa-si impuna propriul candidat la alegerile prezidentiale de peste cateva luni?

Voi repeata ce am spus in repetate randuri. Pe Elena Udrea nu o califica nici o isprava drept lider al unei organizatii politice. In functia de presedinte a organizatiei PDL Bucuresti doamna Udrea a reusit contraperformanta nu doar de a pierde primaria capitalei, dar si toate cele sase sectoare, sa nu reuseasca sa aiba un candidat decent, si s-a facut de ras promovand personaje de circ ca Silviu Prigoana. Acest adevar este suparator atat ptr simpatizantii doamnei Udrea cat si ptr cei ai presedintelui Basescu. Spun acest lucru ptr ca fara sprijinul prezidential doamna Udrea nu ar fi ajuns niciodata sa I se fi dat un partid pe mana si fara sa se fi legat la cap cu aceasta doamna, mandatul dublu al presedintelui Basescu ar fi aratat cu totul altfel. Adversitatea mea fata de doamna Udrea nu este rezultatul invidiei feminine ci o veche opozitie fata de prostia agresiva. Am sperat, poate naiv, ca in ceasul al 12-lea, presedintele Basescu va intelege sa isi ia mana de pe acest personaj nociv. Nu a facut acest gest poate dintr-o mandrie prost inteleasa, poate ptr ca nu vrea sa recunoasca public ca a gresit atunci cand a pariat pe o martoaga rapciugoasa care tot promite ca daca I se va oferi un jaratec mai de soi va deveni cal inaripat.

Odata cu saltarea Elenei Udrea in functia de presedinte a PMP a avut loc si delimitarea electorala a unei bune parti a electoratului de dreapta de Traian Basescu. Este o delimitare trista ptr multi din votantii presedintelui. Nu am nici o indoiala ca viitoarele sondaje de opinie vor reflecta acest lucru.

Rezultatul direct al acestei nefericite promovari in functie va fi cresterea absenteismului si dezamagirii electoratului care ar trebui sa fie cel mai determinat in acest moment, electoratul de dreapta. Iar rezultatul indirect va fi Acela ca cel putin ptr o buna bucata de vreme va exista putin apetit in acelasi electorat ptr constructia unei noi formatiuni de dreapta.

Dreapta romaneasca se va reconfigura mai devreme sau mai tarziu dar o va face doar dupa ce va suferi mai multe si usturatoare infrangeri la care presedintele Basescu si Elena Udrea vor fi fost complici.

 Clemy

Avantpremieră

 Printre multe alte cărţi pe care le voi cumpăra mîine şi poimîine de la Bookfest se va număra şi această carte despre care domnul Pătrăşconiu afirmă: “”Pe Ion Iliescu l-am văzut, în cel mult cinci rânduri, de la distanţă relativ mare. Cu Emil Constantinescu am vorbit de trei ori – o dată am făcut şi un interviu – după ce nu a mai fost preşedinte. Cu Traian Băsescu am vorbit o singură dată (în calitate de reporter la un cotidian timişorean) – preţ de două-trei minute – înainte să ajungă preşedinte al României, apoi l-am văzut de la distanţă în câteva rânduri, cu precădere la dezbateri publice.
Am votat cel puţin o dată cu fiecare dintre cei trei preşedinţi post-decembrie 1989 – cu Emil Constantinescu în 1996, cu Ion Iliescu în turul al doilea din 2000, cu Traian Băsescu şi în 2004, şi în 2009. Cu nici unul dintre ei nu voi mai vota, în nici o condiţie, niciodată. Convingerea mea este că, dintre toţi preşedinţii României de până acum, deși inegal, uneori brutal, alteori din datorie şi nu din înclinaţie, Traian Băsescu a făcut cel mai mult pentru democraţia de tip liberal.
Aştept însă un alt tip de preşedinte…”

Aşa şi este. După cei patru preşedinţi …escu, poate că ar fi necesar şi un alt fel de preşedinte. De ce nu, MR Ungureanu?

Pe blogul domnului Tismăneanu, avem o mostră din carte:

Cristian Pătrăşconiu: Cu ce personaje din literatură seamănă preşedinţii României de după 1989?

Vladimir Tismăneanu: Iliescu cu Macbeth, Constantinescu cu Hamlet, Băsescu cu Henric V.

Continuaţi lectura, AICI. Restul, în carte 

Era previzibil

Ca urmare a recentelor evolutii din Romania referitoare la cazul in care o hotarare a Curtii Constitutionale cu privire la participarea presedintelui la Consiliul European a fost ignorata de catre premier, presedintele celui mai mare grup politic din Parlamentul European a facut urmatoarea declaratie:

"Sunt profund ingrijorat de nerespectarea statului de drept in Romania. Am fost extrem de neplacut surprins sa aflu ca Victor Ponta a ignorat decizia Curtii Constitutionale cu privire la reprezentarea Romaniei la Consiliul European. In plus, nefiind multumit de aceasta decizie, a mers mai departe, trecand Monitorul Oficial, care ar fi trebuit sa publice decizia respectiva in scopul intrarii acesteia in vigoare, sub autoritatea Guvernului.

Aceste practici ma fac sa ma intreb daca nu cumva democratia din Romania este grav amenintata. Voi cere o dezbatere in Parlamentul European pe acest subiect.

Mesajul meu catre premierul roman este ca nimeni nu este mai presus de lege. Legile sunt create pentru a fi respectate, nu comentate sau modificate atunci cand acestea nu servesc interesul primului- ministru. Fac apel la primul ministru sa respecte poporul roman si institutiile sale. Reamintesc, de asemenea, ca, in conformitate cu standardele europene si jurisprudenta clar stabilita, premierul roman nu poate conduce un guvern al unei tari a Uniunii Europene in cazul in care a comis o frauda in obtinerea gradului sau universitar. Aceasta chestiune trebuie sa fie clarificata cat mai curand posibil, deoarece nu este pusa in joc doar credibilitatea unui stat membru, ci credibilitatea Uniunii Europene ca intreg. Sper ca nu se va schimba o lege sau recurge la amenintarea oficialilor comisiei de ancheta, in scopul acoperirii presupusei fraude.

(tradus din originalul in limba engleza)

Pentru informaţii suplimentare:
Joseph Daul, preşedinte al Grupului PPE, Tel: +32-2-2847525
Antoine Ripoll, purtător de cuvânt al preşedintelui, Tel: +32-475-856290

Nota catre editori:
Grupul PPE este cel mai numeros grup politic din Parlamentul European cu 271 de membri si 3 observatori din Croatia.

Apel către preşedintele Băsescu

Domnule preşedinte, stă în puterea prerogativelor pe care le aveţi conferite de Constituţia ţării, să-l graţiaţi pe domnul fost ministru şi fost Prim Ministru, Năstase Adrian. Cred că ar fi un gest de maximă inteligenţă politică din partea dumneavoastră să-l graţiaţi pe cel care chiar a devenit atît de mic, încît nici măcar cei mai duri oponenţi ai domniei sale, nu credeau. Justiţia a avut o tresărie de orgoliu şi l-a declarat pe domnul Năstase, puşcăriabil. Cred că este suficient. A devenit irelevant dacă domnul Năstase va mai fi încarcerat, sau, nu. Justiţia l-a declarat infractor, şi aşa va rămîne în pofida tuturor eforturilor avocaţilor domniei sale de a-i mai spăla imaginea, cît de cît. Este din ce mai în ce mai limpede, că Parlamentul României s-a pus într-o poziţie extrem de periculoasă pentru democraţie în general, pentru firava democraţie din România, în special. Dacă parlamentul doreşte abitir, să instaureze o dictatură parlamentară, probabil că cel mai inteligent pas dpdv politic, este să lăsaţi parlamentul să-şi ducă intenţia, pînă la capăt. Dacă nici măcar acest duş rece, nu îi poate trezi pe românii care cred în valorile promovate acum de USL, nimic nu îi mai poate trezi. Ştiţi şi dumneavoastră ca mai toată lumea, că binele cu forţa nu se poate face. Dacă poporul român alege să fie dominat de plagiatori şi de impostori, îşi merită aleşii. Şi soarta. Dacă numai prin acest duş rece, poporul român va înţelege ce are de făcut şi de votat pentru viitorul său, lăsaţi poporul să decidă. Sper totuşi că Parlamentul nu va avea sorţi de izbîndă pînă nu va schimba actuala Constituţie. Graţiindu-l pe Năstase Adrian, domnule preşedinte Băsescu, veţi da dovadă, cred eu, de înţelepciune politică. Politica dumneavoastră a fost îndreptată împotriva sistemului ticăloşit, nu împotriva unui individ. Dacă justiţia a început să funcţioneze, este cum nu se poate mai bine. Acest punct din programul dumneavoastră politic a fost deja atins şi cred că este un pas enorm pentru România. Nu vă aşteptaţi la gratitudine, din partea românilor. Oamenii sunt de obicei, interesaţi numai de viaţa lor care le ocupă, tot timpul. Nu pledez pentru Năstase Adrian. Pledez pentru detensionarea unei situaţii care a devenit absurdă în toate manifestările sale, atît pe plan local cît şi pe plan internaţional. Nu cred că ar trebui să vă temeţi că prin graţierea lui Năstase, acest gest ar putea fi interpretat ca un gest de slăbicine în faţa infractorilor sau a corupţilor. Acest gest repet, ar fi interpretat ca un gest politic, inteligent. 

ps. cele două teme puse în discuţie, sunt conexe. 

Ce uita unii

Preşedintele Traian Băsescu:
*A LUPTAT 6 ani cu CIORONIN să deschidă cele două noi consulate la Bălţi şi Cahul ! ACUM,în 2011 A REUŞIT să deschidă şi Consulatul din Ungheni.
*A promis SCHIMBAREA legii CETAŢENIEI,A SCHIMBAT-O!
*A promis PERMISE DE MIC TRAFIC,le-a ÎNFIINŢAT!
*A rezista PRESIUNILOR URIAŞE RUSEŞTI(vezi războiul gazelor,South Stream,santajul cu “secuimea”) şi NU A ABANDONAT Basarabia!
*A promis 100.000.000 de EURO Basarabiei,CU TOATĂ CRIZA din Ţara Mama,le-a oferit.
*A iniţiat INTERCONECTAREA reţelelor de GAZE şi CURENT ELECTRIC peste Prut SCĂPÂND Basarabia de ŞANTAJUL ORDINAR RUSESC cu gaze şi curent.
*A CONDAMNAT de la TRIBUNA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI Pactul Ribentrop-Molotov.
*A cerut RETRAGEREA ARMATEI RUSE DE OCUPAŢIE din Basarabia.
*A introdus în Strategia de Apărare a României PERICOLUL prezenţei ARMATEI RUSE DE OCUPAŢIE şi şi-a rezervat DREPTUL DE A INTERVENI INCLUSIV MILITAR în caz că Basarabia CERE AJUTORUL.
*A înfiinţat în Ţara Mama 5(CINCI!)noi centre unde SE POT DEPUNE ACTELE pentru REDOBÂNDIREA CETAŢENIEI ROMÂNEŞTI.
*A dispus DUBLAREA numarului de BURSE STUDENŢEŞTI pentru basarabeni.
*A obtinut MĂRIREA BURSEI pentru STUDENŢII ROMÂNI basarabeni
*A avut grijă ca MII DE COPIII ROMÂNI basarabeni să se bucure de TABERELE din Ţara Mamă(litoral,deltă,munţi)
*A sprijinit LICEELE ROMÂNEŞTI din Transnistria
*A trimis în Basarabia zeci de jandarmi şi pompieri cu toate echipamentele necesare şi astfel au fost salvaţi sute de ROMÂNI basarabeni
*A oferit Basarabiei ajutorul Ţării Mamă ROMĂNIA- 500 de TIR-uri cu materiale de construcţie pentru a reface până în iarnă 1000 de case distruse sau avariate
*Astfel ZECI DE TIR-uri cu SUTE DE TONE de saci de grâu,faină,zahăr şi ulei de gătit au ajuns la Obileni la sărmanii ROMÂNI basarabeni CARE AU PIERDUT TOTUL în urma catastrofei inundaţiilor! Şi a facut asta în condiţiile în care,pe fondul inundaţiilor catastrofale care sufocau şi România, era “tocat” zilnic de COLOANA a-5-a RUSĂ de manipulare în masă de peste Prut-Antena3-RealitateaTV
*Ţara Mamă plăteşte CEL MAI MARE PREŢ DIN LUME pentru gazele ruseşti(peste 500 de dolari mia de metri cubi faţă de 150 cât plăteşte Basarabia acum).Este UN PREŢ POLITIC pentru că Preşedintele Băsescu NU VA ABANDONA NICIODATĂ Basarabia în ghearele Călăilor OCUPANŢI RUŞI!!! *NU A CEDAT şantajului RUSESC exercitat prin SLUGILE Franţa şi Germania şi a preferat ca Ţara Mamă SĂ NU INTRE ÎN SCHENGEN decât să ne abandoneze pe NOI,ROMÂNII basarabeni!

Acum înţelege oricine de ce Ocupanţii Ruşi îl consideră DUŞMANUL LOR DE MOARTE pe Preşedintele Băsescu: Iată de ce sunt pline forumurile de propagandişti ai urii ruseşti anti-româneşti! Ei ştiu că Presedintele TUTUROR românilor va rămâne în istorie ca Băsescu din Basarabi RE-ÎNTREGITORUL!”