Discretul nostru prim ministru

După ce s-a aflat unde a dispărut domnul Ponta în urma usturătoarei înfrîngeri din confruntarea cu domnul Iohannis pentru fotoliul de la Cotroceni, toată lumea s-a întrebat cînd va catadicsi să se reîntoarcă în ţară măcar, că la îndatoririle sale de prim ministru oricum nu se grăbeşte, numindu-i ca locţiitori pe generalul UNPR, domnul Oprea şi pe cine altul? domnul Dragnea.

Ei bine, misterul s-a elucidat:  “tipul de la Mediafax care e acreditat pe Guvern, Alexandru Moise, scrie pe fb: „Nişte surse de la Otopeni mi-au spus că Ponta a aterizat la 13,10, dupa ce a zburat cu Fly Dubai. El a fost scos de companie printr-un traseu special, lăturalnic, care este folosit de obicei pentru scoaterea urmăriţilor general care sunt aduşi cu cătuşe, de exemplu. Repatriaţii sub escortă acolo fac vama şi controlul actelor, nu pe traseul obişnuit, folosit de călători” :)))))”

Am citat de pe cotul FB al unui jurnalist cît se poate de serios, Mircea Marian.

Discreţie sau laşitate, e clar că domnul (încă) prim ministru nu mai are aplombul de altădată şi în loc să stea pe sticlă non stop rînjind la jurnalişti ca înainte de înfrîngere, acum se ascunde de ochii lumii ca un răufăcător de duzină.

Abia acum este limpede felicitarea trimisă de Simona Halep domnului Ponta, imediat după  ce Iohannis a fost declarat învingător: “Vă mulţumesc pentru amabila dv. felicitare pe care mi-aţi trimis-o în urma ocupării locului doi în clasamentul WTA. Acum ştiţi şi dumneavoastră cum este să fii pe locul doi.”

Uriaşă această micuţă machedoancă! J Uriaşă în demnitatea cu care luptă în arena tigreselor din tenisul de mare performanţă, uriaşă în modestie şi acum, uriaşă în doza de ironie fină de care a dat dovadă. Bravo, Simona Halep!

Cît despre locul doi ocupat de domnul prim ministru este numai temporar. Se aud voci din UDMR care ar îndemna la negocieri cu liberalii ceea ce ar duce la posibilitatea ca o moţiune de cenzură să treacă dar, ce-i şi mai important, se aud voci din PSD care cer congres pe 20 decembrie. E posibil ca domnul Ponta să petreacă acest Crăciun, într-o notă de dicreţie absolută. S-ar putea ca nici măcar el să nu ştie ce va face de Crăciun.

Poveste simplă

S-a oprit în faţa mea. Nu mă mai ştiţi? Privesc atent figura rubicondă care mă scrutează prin lentilele unor ochelari de marcă prin care privirea sa pătrunzătoare mă ţintuieşte onest, drept în ochii mei – verzi niciodată să nu-i crezi – privire care ţîşneşte cu bonomie vag amuzată, privire subliniată de un zîmbet înflorit pe figura sa luminoasă. Preţ de cîteva secunde încerc să-mi scanez memoria privind fugitiv la doamna aceasta îmbrăcată frumos cu lucruri nu prea scumpe dar de bună calitate. Ar trebui să o ştiu? mă întreb contrariat.

Îmi sesizează nesiguranţa şi în stil de mare doamnă, trece la următoarea întrebare: ai votat? Desigur că am votat, răspund imediat, deşi de data asta, îmi propusesem să las lucrurile să curgă fără aportul meu la urna de vot. Şi eu tot aşa, îmi spune doamna.

Chiar nu ştiu de unde să o iau. Chiar nu ştiu de ce ar trebui să o recunosc.

Am votat cu Iohannis, îmi spune cu un aer precipitat. De ce? întreb fără mare curiozitate, doar ca să mă aflu în treabă. Cum de ce? mă ţintuieşte doamna cu un aer vag acuzator! Cum de ce am votat cu Iohannis? Tu nu ai înţeles că Ponta este un pericol mortal?

Faptul că brusc mă tutuieşte, mă pune în alertă. Tiberiule, îmi zic acuzator, cum de ai uitat cine este această doamnă? Cum de te poţi refugia în spatele unei amnezii, nu vezi că această doamnă este animată de un spirit civic superior? Ba da, îmi răspund umil, ba da, văd.

Nu apuc să răspund şi doamna mă pune la curent, turuind, deşi nu cerusem acest lucru, cu  opţiunile sale politice: în primul tur de scrutin am votat cu Tăriceanu; domnul Antonescu este o dezamăgire pentru mine şi pentru prietenii mei; nu sînt de acord cu faptul că PDL s-a vărsat în PNL; cum să fiu de acord cu băsiştii?; doamna Ecaterina Andronescu este o victimă; nu Coposu a fost seniorul politicii româneşti ci, domnul Mircea Ionescu Quintus, care mai este; şi continuă dar, eu nu mai aud ce are de spus.

Mi-am amintit cine este această doamnă: am întîlnit-o la un parastas în anul 2012 (amănuntele nu-s importante, această persoană fiind reală). Această doamnă a căpătat brusc pentru mine, un contur definit: este purtătoarea de mesaj a/l societăţii civile urbane, societate păcălită de proiectul USL, proiect în care a crezut pentru că fiind cadru didactic, s-a trezit cu salariul amputat. Lucru pe care nimeni nu l-a putut ierta guvernării Boc deşi nimeni nu mai este dispus să-şi amintească de jaful făcut în ultimele luni ale guvernării Tăriceanu.

Cum scurtul drum pe care l-am avut de parcurs împreună cu această doamnă s-a apropiat de sfîrşit, nu m-am putut împiedica să-i adresez şi eu, o întrebare: ***ela, (îmi amintisem între timp cum se numeşte această doamnă) mai ştii cum mă numesc eu? Nu! mi-a răspuns ***ela, nu! Şi atunci, de ce m-ai abordat? am întrebat cu ochii mei verzi, aţintiţi în frumoşii săi ochi căprui. Uite-aşa!  mi-a răspuns ***ela, uite-aşa! pentru că atunci, la parastas, ţine-ai cu Boc şi cu Băsescu.

Noi evenimente pe frontul politic

Dacă ieri deputaţii au respins cu o majoriotate covîrşitoare Legea amnistiei, astăzi senatorii au făcut un pas înapoi şi au admis cercetarea penală a abramburicăi şi a lui miki şpagă cu scoruri destul de strînse. Ca să nu fie acuzaţi că au devenit brusc prea etici, nici deputaţii nu s-au lăsat mai prejos şi au respins Legea votului prin corespondenţă iniţiată de Eugen Tomac, fostul preşedinte al PMP. Preşedintele Camerei, domnul Zgonea dînd lămuriri că săpămîna viitoare se va discuta Legea pentru alegerile parlamentare din 2016, iar abia peste cinci ani va veni rîndul legii pentru alegerile prezidenţiale.

Diasporenii nu se lasă păcăliţi prea uşor şi i-au trimis deja domnului Iohannis o scrisoare deschisă prin care i-au atras atenţia la modul serios că nimeni nu i-a semnat un cec în alb: va trebui să-şi ţină promisiunile. Deocamdată domnul Iohannis, pînă să fie instalat în funcţia de preşedinte al ţării mai are de rezolvat în PNL destule probleme: Vojganian care de bine că el a scăpat de urmărirea penală, tocmai o apăra pe doamna Cati; apoi să nu uităm de domnul Dobre, cel care a şi produs celebra expresie „grup infracţional organizat” în toiul loviturii de stat, cînd a demisionat de la Ministerul de interne „ca să nu intru în puşcărie la bătrîneţe.” Dacă s-ar încuviinţa cercetarea sa, multe am mai afla...

Oricum, la capitolul „faptele bune ale aleşilor noştri” avem de consemnat o răbufnire a unui senator PSD, care a afirmat că tot ce se întîmplă acum în Parlament nu este decît din vina presei care este avidă permanent de sînge. Da? Înseamnă că tot presa este de vină şi pentru că astăzi părintele FNI, domnul Vîntu, a fost eliberat din închisoare.

Exact acum am aflat că domnul preşedinte Băsescu va face o declaraţie de presă la ora 18,30. Voi reveni cu amănunte. AICI

18 noiembrie 2014. Cronica zilei

A trebuit ca prim ministrul Ponta să piardă alegerile prezidenţiale ca să se mai ocupe şi de guvernare. Mai întîi a acceptat în grabă demisia lui Meleşcanu care ieri încă era de părere că a excelat la capitolul organizarea alegerilor în diaspora, apoi a cerut UDMR propunerea pentru  ocuparea fotoliului de ministru al culturii. Un lucru este limpede: i-a cam pierit cheful domnului Ponta să-şi mai lăţească rînjetul cît îi ziulica de lungă pe ecranele televizoarelor şi să mai inaugureze ceva, indiferent ce, fie şi un chioşc de ziare neaservite dictachiorului Băsescu. De fapt, cam toată lumea aşteaptă să vadă pe unde va scoate domnul Ponta cămaşa pomenilor promise în campania electorală, cînd va prezenta bugetul pe 2015. Acolo-i durerea cea mai mare!

Şi tot în urma votului de duminică, partidele au trecut la curăţenia de (sfîrşit de) toamnă şi să se mai debaraseze de penali: PNL îi exclude din partid pe cei condamnaţi definitiv, deputaţii se mobilizează pentru a respinge în sfîrşit, Legea amnistiei. În PSD se cer capetele lui Ilie Sîrbu şi Ioan Rus, Cati Andronescu se ascunde cine ştie pe unde, dar  umblă zvonul că Ioan Adam va fi dat pradă procurorilor pentru a fi arestat, şamd. Cum orice minune ţine numai cîteva zile, să vedem cînd le-o pieri cheful de curăţenie pentru că se cam ştie: năravul din fire, n-are lecuire!

A ieşit la rampă şi preşedintele ales, K. Iohannis. Anunţă că ACL nu mei e, rămîne în vigoare numai noul PNL. Domnul viitor preşedinte are cereri ultimative pentru toată lumea: parlamentul trebuie să legifereze, premierul să guverneze, preşedintele în funcţie să se implice. ACL vrea să preia puterea dar, numai din 2015. Acest lucru mi se pare corect cel puţin din două motive: 1. actualul guvern trebuie să prezinte mai întîi bugetul pe 2015 şi 2. ACL trebuie să-şi revină din buimăceala victoriei şi să-şi negocieze atît o nouă majoritate în Parlament cît şi împărţirea tortului guvernării între beneficiarii noii puteri. Iohannis ameninţă cu excluderi traseiştii (primarii, etc). Aflat la stînga domnului Iohannis, domnul Blaga – groparul PDL – se bagă în seamă şi răspunde la unele întrebări ale jurnaliştilor, pentru că domnul Iohannis are alt program. Zap!

Ora 17. Tocmai s-a anunţat că deputaţii au respins Legea amnistiei cu 293 de voturi; un deputat s-a abţinut iar un rătăcit a votat împotrivă. WOW! Ce soi de pisică li s-o fi arătat aleşilor de-au devenit peste noapte atît de morali?

Gurile rele spun că dumincă seara, cel poreclit „pisicuţul” ar fi primit unul sau mai multe telefoane în care discuţia s-a purtat într-o limbă de circulaţie internaţională. Tot gurile rele afirmă că Jandarmeria era pregătită să reprime brutal manifestaţiile de protest ale tinerilor. Cine ştie adevărul? Cert este că domnul Ponta a ieşit pe sticlă şi a recunoscut victoria lui Iohannis. Apoi, lucrurile au intrat pe făgaşul firesc bine ştiut.

Alelei, voi ACeLei, geaba vă daţi paralei

Comedia alegerilor prezidenţiale a ajuns la un final neaşteptat: ACL nu se aştepta ca Iohannis să cîştige – Blaga ştie de ce – iar PSD plus sateliţii / aliaţii săi nu se aştepta ca Ponta să piardă aceste alegeri. Mai ales la această diferenţă inimaginabilă! Dar, acest lucru este deja consemnat şi parafat. Nimic nu se mai poate întîmpla cu excepţia faptului că azi, 18 noiembrie 2014, se judecă procesul de incompatibilitate în care este vorba despre Iohannis. N-am nici cea mai mică îndoială că acest proces va fi amînat pînă la calendele greceşti. E bine? E rău? Nu ştiu şi nici nu mă mai interesează acest lucru. Nu acum. Acum, dragi acelei, vă invit la un moment de reflecţie: NU voi aţi scos la vot milioanele de tineri care au votat în turul doi nu atît pro-Iohannis, cît mai ales, anti-Ponta! Aici este problema! Nu fac, evident, abstracţie nici de minunaţii români din diaspora. Nici ei nu au votat pro-Iohannis. Au votat anti-PSD. Despre asta este vorba. Numai că.

Aşa cum nici PSD n-a înţeles esenţa votului din 16 noiembrie, nici voi, aceleilor, nu pricepeţi ce vor aceşti tineri care au debalansat puternic aranjamentele de culise dintre partide. Aceşti tineri nu vor decît să vadă că actuala clasă politică total compromisă, va dispărea. Aceşti tineri care continuă manifestaţiile de protest împotriva guvernului nu s-au grăbit să-l felicite pe Iohannis. Aceşti tineri s-au dus să scandeze la sediul PSD împotriva acestui partid. Ştiu ei, de ce. Şi nu uitaţi dragi acelei că, atunci cînd aceşti tineri au trecut prin faţa sediului PNL-ACL-PDL, au strigat cu putere: nu vă bucuraţi, voi urmaţi!!! Alelei, dragi acelei, geaba vă daţi paralei! Nimeni n-a uitat că Ponta a ajuns la putere cu sprijinul vostru. Nimeni n-a uitat contribuţia voastră la lovitura de stat din 2012. Victoria lui Iohannis nu vi se datorează vouă şi aparatului vostru de politruci. Victoria anti-Ponta se datorează exclusiv tinerilor neimplicaţi politic, dar sătui de fesenisme şi bineînţeles, diasporei. Acest nou bazin electoral va salva România, nu voi, aceleilor! 

Nimic nou în confruntare

Tocmai s-a încheiat cea de-a doua confruntare între finaliştii Ponta şi Iohannis. Practic, n-a mai rămas nimic de făcut sau de sperat: unul dintre aceşti doi candidaţi va fi următorul preşedinte al României pentru următorii cinci ani. Asta dacă nu cumva  reprezentanţii românilor de pretutindeni din comisia cu acest nume din Parlament, nu vor obţine anularea alegerilor pe motiv de gravă perturbare a posibilităţii românilor din diaspora de a vota. Slabe speranţe.

Spre deosebire de confruntarea de ieri, de data asta moderatoarea a controlat ceva mai bine emisiunea, în pofida nenumăratelor încercări ale lui Ponta de a prelua – ca ieri, în bună parte – controlul.

Din păcate nici în această confruntare n-a reieşit ce va face noul preşedinte în mandatul său. N-a fost discutată nicio problemă de politică externă deşi ar fi fost strict necesar. N-a fost prezentată nici măcar o singură idee strategică de dezvoltare în viitor a României. N-a reieşit nicicum din această dezbatere care este principalul obiectiv urmărit de preşedintele care va fi ales. Toată confruntarea s-a limitat la cîteva probleme interne care nu intră aproape deloc în atribuţiile preşedintelui: corupţii din partidul tău versus corupţii din partidul meu, imunităţile scandaloase ale parlamentarilor şi ale miniştrilor, pe scurt fleacuri care fac deliciul presei în fiecare zi. De fapt, probleme care sînt de competenţa Parlamentului.

Iohannis s-a prezentat astăzi ceva mai bine decît ieri. A venit înarmat cu date, cifre, statistici dar Ponta a avut abilitatea – ca şi ieri – de a-i tăia de fiecare dată discursul cu intervenţii la limita obrăzniciei şi a deturnat discuţia către vechea sa obsesie: Băsescu.

Nu ştiu dacă va mai fi vreo confruntare între cei doi. Mai degrabă nu pentru că eu nu prea văd rostul sau mai degrabă nu, pentru că stafful lui Ponta a descoperit că stafful lui Iohannis s-a organizat rapid şi a recuperat avansul deţinut de Ponta la capitolul comunicare. Deci, pericol!

Rămîne cum am mai spus: toată nădejdea rămîne în români: cu cît vor ieşi la vot mai mulţi, cu atît şansele lui Iohannis de a fi ales vor fi mai substanţiale. Vom vedea. 

Pamflet viral pe Face Book

"Mă înfioară această campanie electorală. Când ajung acasă, mă năvălesc informațiile șocante. Ultima mi-l arată pe Ponta citându-l pe Ion Rațiu, lăudându-se cu votul dat acestui Sir al României și, cel mai grav, comparându-se cu el. Câtă nerușinare, cât tupeu încap într-o singură ființă? Cât e de diliu plagiatorul ăsta? Băi, dilimache, mizerabile, tu nu ai dreptul să te folosești de emblemele pe care le avem noi gravate în inimi ca să îți atragi muște în jur! Tu ești un rahat produs de FSN, citeaz-o pe mă'ta mare, bunicuța Iliescu, președintele TĂU de onoare, nu al meu, nu al nostru. 
Cum îndrăznești să târăști în mizeria ta numele celui care astăzi mai moare o dată văzând ce faci? 
Aici vorbim despre cel care a înființat Uniunea Mondială a Românilor LIBERI - nu a celor speriați că își pierd locul de muncă dacă îndrăznesc să ți se împotrivească!
Omul ăsta s-a născut în inima Transilvaniei, nu îl confunda cu aplaudacii tăi din Teleorman!
Omul ăsta a avut norocul să evite comunismul ucigaș, și-a petrecut 50 de ani din viață la Londra, în exil, dar nu a uitat nicio zi că e român. Dacă i-ar fi fost dat să trăiască, probabil că la alegerile de acum ar fi stat la coadă la vot până când i s-ar fi trântit ușa în nas și ar fi fost gonit și umilit din fața secției, fără să apuce să atingă ștampila. 
Tu îl citezi? Lasă-mă pe mine să-l citez: "calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab". Asta spunea Ion Rațiu despre MINCINOȘI. Cum crezi că te-ar fi privit? Ca pe un om onest?
Mai vrei citate? Hai, Ponta, hai să vorbim în citate din Ion Rațiu.
"Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa!" Știi ce-ar fi presupus asta, nu?
Mai vrei citate din el? 
"Toată viața care mi-a mai rămas am s-o petrec încercând să pun în aplicare ceea ce am învățat despre democrație în anii petrecuți în exil."
Ce spui tu? Exact ce spunea Iliescu: numai cei care aparțin sistemului îl pot reforma, știu ei mai bine din interior cum să acționeze. Îi gonești pe toți, Occidentul e îngrozit de ce se întamplă aici și tu te folosești de imaginea unui gentleman veritabil, amăgindu-te și amăgindu-ne că îi semeni? 
Doamne Dumnezeule, drept cine ne iei, măscăriciule?!?
Pune-ți pe pagina FB-ului lozincile care te reprezintă!
Ia de-aici:
"Moarte intelectualilor!"
"Nu ne vindem țara!"
"PNL şi PNŢ / Să ne pupe-n FSN!" 
"Iliescu apare, soarele răsare!"
"Iliescu, te votăm, / Te votăm tot neamu’ / Ca să moară de necaz / Raţiu şi Câmpeanu!"
Din cauza acestor lozinci te detest azi pe tine și pe tot partidul tău vândut. Mișel. Plin de pușcăriabili. Hai sictir de-aici încă o dată! 
Bună seara."

Natalie Ester actriţă la Teatrul Evreiesc de Stat. 

Catindaţi, susţineri, confruntări

Firesc şi previzibil, dintre cei 14 candidaţi la ocuparea fotoliului de la Cotroceni, au rămas doi. Nicio surpriză: atît Ponta cît şi Iohannis erau creditaţi cu cele mai bune şanse de a merge mai departe. Ceilalţi competitori şi-au verificat pe viu adevăratul potenţial electoral de care dispun şi (aproape) nimic mai mult. Sau, ba da, mai este ceva: trocul cu susţinerea în turul doi de alegeri a candidaţilor care au obţinut procente semnificative, către unul dintre cei doi finalişti.

Chiar îmi vine să zîmbesc J Aşadar, Vadim, după ce-a luat cam 4% i-a dat cu tifla lui Funar care a rămas subunitar şi s-a grăbit să spună că-l sprijină pe Ponta! Aproape firesc nucleul dur de ultranaţionalişti care-au votat „sus patria jos mafia” s-a revoltat şi ce bobîrnace a luat Vadim de la susţinătorii care l-au votat, nu mă miră.

Apoi. Hunor a convocat sfatul înţelepţilor din UDMR şi după discuţii furtunoase a ieşit pe „sticlă” să anunţe că bla-bla, tocmai datorită sprijinului anunţat de Vadim el nu poate recomanda electoratului maghiar cu cine să voteze deşi Ponta s-a comportat corect în relaţia cu UDMR. Serios? Iar zîmbesc: electoratul maghiar i-ar fi dat cu tifla ca şi în alte alegeri; plus de asta, s-a mai demontat o gogoriţă: autonomia în numele căreia a candidat celălalt maghiar – îmi scapă iar, numele – a fost de asemeni, subunitară.

A venit rîndul lui Dan Senzaţionescu să anunţe sprijinul pentru Ponta. Aici nu mai zîmbesc ci, rîd de-a binelea: toţi cei vreo zece parlamentari care au rămas în „partidul poporului DD” i-au cam dat cu tifla J

Şi la urmă de tot, doamna Udrea a ieşit astăzi după consultări cu stafful minuscului partid PMP şi a anunţat ritos: nu susţine „votul anti” dar îi îndeamnă pe electorii care-au votat-o pe EA, adică votanţii EU, să voteze „anti Ponta”! Aici, chiar am izbucnit în hohote de rîs! J Fractura logică mi se pare evidentă şi nu-mi vine să cred că trebuie să insist.

Înainte de a merge la capitolul confruntări, cred că trebuie să remarc o diferenţă de atitudine a celor doi competitori rămaşi în cursa pentru alegerile pentru funcţia de şef al statului: Ponta se milogeşte nerefuzînd susţinerea oricui, Iohannis refuză orice troc pentru susţinere declarînd pe bună dreptate că el vrea să fie votat de cetăţeni, nu de politruci.

Booon. Am ajuns la confruntarea dintre cei doi candidaţi. Diferenţa de abordare este evidentă: în timp ce Ponta (şi echipa sa de campanie) încearcă să impună confruntarea finală pe terenul pregătit cu grijă în decursul anilor - a3 - , domnul Iohannis propune ca această confruntare să se desfăşoare – ca şi pînă acum – pe un teren neutru. Ce şi cum va fi, vom mai vedea. Cert este că ambele echipe de campanie se tem de o confruntare finală. Lecţia Geoană care a fost dărîmat – deşi era favorit – de SPA-ul lui Vîntu, îi bîntuie pe toţi. Sînt sigur că vom mai avea parte de surprize pînă la desemnarea cîştigătorului. Voi, ce credeţi?

Alianţe, alianţe

Se pare că interpretarea rezultatelor finale ( BEC ) plus uriaşul scandal cu împiedicarea românilor diasporeni să voteze, le cam dau frisoane mîndrului că e român – Ponta – şi strategilor sai de campanie. Dacă aspiratorul gunoaielor politice din tot spectrul politic dar mai ales din PSD, partidul generalului izmană, adică UNPR, s-a aliat cu Vadim pentru turul doi al alegerilor, iar UDMR-ul nu vede nimic rău în asta, posibilitatea ca PSD să scape IAR fotoliul de la Cotroceni devine iminentă. Altfel, nu s-ar putea explica această disperată foame după voturi a lui Ponta.

Plus de asta, dacă v-a scăpat cumva, el, Ponta este OM, în timp ce contracandidatul său, Iohannis, nu este decît un simplu LUCRU! Dacă nici acesta nu este comportamentul unui nazist, atunci aşteptaţi să aresteze oamenii de pe stradă cum începuse Năstase şi convingeţi-vă abia cînd va fi prea tîrziu.

Spusesem că va trebui ca Ponta să mă enerveze foarte rău ca să-l votez pe Iohannis, alternativa fiind neparticiparea la vot sau în cel mai bun caz, anularea votului.

Ei bine, m-am enervat! Mi-a devenit brusc limpede că odată devenit preşedinte, Ponta nu va ezita să strice cît va putea de repede relaţiile cu lumea civilizată de la care „nu mai trebuie să primim ordine ca în 2012”.

Cu alte cuvinte, „grupul infracţional organizat” continuă lovitura de stat începută atunci, în 2012, şi  cred că trebuie să împiedicăm acest lucru ne-a-pă-rat! Să nu aşteptăm numai intervenţia UE şi SUA pentru a ne apăra de calamitatea care este Ponta-preşedinte! Trebuie ca toţi românii care vor continuarea consolidării statului de drept să se implice atît pînă în ziua alegerilor (mitinguri de protest) dar mai ales să meargă în mod masiv la vot! Iar diasporenii să facă bine şi să telefoneze familiilor din ţară şi să le spună că dacă mai votează Ponta, atunci de la Ponta să mai aştepte bani, nu de la ei, care muncesc pe rupte departe de ţară dar dovedesc că le pasă de România mult mai mult decît le pasă celor peste 45 % dintre electori care n-au catadicsit să voteze.

Iar PMP, PNL şi votanţii Monocăi Macovei să treacă peste orice orgolii şi să-şi dea mîna pentru a-l trimite pe mitomanul plagiator direct la coşul de gunoi al istoriei. S-a jucat destul cu viaţa şi cu liniştea noastră. La vot, români, să scăpam ţara de această năpastă!  Salvaţi România de ciuma roşie! 

În voia istoriei

„Prezentul este opera trecutului. România s-a făcut într-un anume fel: de aceea este aşa cum este. Parcurgîndu-i rapid istoria, am putut identifica o lungă serie de trăsături specifice, mai mult sau mai puţin îndepărtate de condiţia europeană ,,medie,, şi prinse ele însele în combinaţii contradictorii. Înlănţuindu-se, toate aceste particularităţi, prea multe particularităţi, conduc la România de astăzi. O ţară care se încăpăţînează să fie altfel. Ceea ce înseamnă uneori şi reuşite, nu doar neîmpliniri şi dereglări. Necazul este că ceea ce nu merge într-o societate ajunge să strice şi ceea ce merge. Nu e un merit să mergi corect, e o deficienţă să mergi strîmb (sublinierea mea, tibi). Ce poate fi mai îngrijorător decît faptul că atît de mulţi tineri, tot mai mulţi tineri, şi printre cei mai promiţători, îşi văd realizarea doar în afara României? Avem nevoie mai presus de toate de o privire critică şi cît mai puţin îngăduitoare: să ajungem să separăm mediocritatea şi impostura de valoare. În lături!, exclama Titu Maiorescu, la 1886. E un demers care ar trebui actualizat. Vrea România să o facă?”

Cu aceste cuvinte se încheie o carte a domnului Lucian Boia, De ce este România altfel? carte apărută la Editura Humanitas în anul 2012 la scurtă vreme de la lovitura de stat din acel an. Carte care a generat aprige dispute între susţinătorii de atunci ai USL şi denunţătorii loviturii de stat (parţial reuşită). Carte care iată, este mereu actuală: de ce este România altfel? întrebare care se pare, nu dă frisoane decît unei mici părţi a electoratului: susţinătorii fără compromisuri ai democraţiei. Repet, fără compromisuri! Pentru că aşa cum am subliniat mai sus, „nu e un merit să mergi corect, e o deficienţă să mergi strîmb”. Şi cum se numeşte oare, alegerea răului cel mai mic, dacă nu cumva compromisul generat de mersul strîmb? „Las că merge şi aşa”, este o vorbă distructivă pentru mentalul colectiv, la fel şi „fă-te frate cu dracul pînă treci puntea” la fel şi alte „nestemate” ale înţelepciunii populare.

Înţelegerea USL din vara anului 2012 a fost: preşedinte din partea PNL, premier din partea PSD. Şi aşa a şi fost pentru scurtă vreme: după suspendarea abuzivă a preşedintelui Băsescu, la Cotroceni a fost instalat Crin A. iar premier de atunci şi pînă acum este VV Ponta. La formidabilele presiuni internaţionale, pînă la urmă referendumul pentru demiterea preşedintelui a fost invalidat, iar domnul Băsescu şi-a reluat locul de drept ca şef al statului. Numai că.

De atunci şi pînă acum, autorii loviturii de stat au dat lovitură după lovitură temeliilor statului de drept. Şi totuşi, (se pare că) statul încă mai rezistă. Rezistă în special datorită unor instituţii cum sunt ANI şi DNA, instituţii care-au trimis în faţa instanţelor de judecată infractori care pînă de curînd păreau intangibili. Iar instanţele de judecată – cu precădere ÎCCJ, au trimis la puşcărie mare parte dintre „greii” politicii şi abonaţilor la contracte grase cu statul.

Unde suntem acum? În faţa alegerilor prezidenţiale pentru că cel de-al doilea mandat al preşedintelui Băsescu a ajuns la final. Avem de ales între 14 competitori dintre care cu şanse contează numai vreo patru: Elena Udrea, Monica Macovei, Klaus Iohannis şi VV Ponta. Actualul premier este susţinut de alianţa de la guvernare mai puţin UDMR şi conduce detaşat în sondaje. Primarul Sibiului este poziţionat în sondaje pe locul doi, este susţinut de PNL – în care s-au vărsat PDL şi FC (mru). Pe locul trei - şi patru - nu este tocmai limpede care dintre cele două doamne se situează. Hai să vedem ce avem de ales. Voi spune foarte pe scurt, părerea mea. Adică. Despre VV Ponta nu mă obosesc să spun prea multe. Toţi oamenii de bună credinţă ştiu că acesta nu este decît vîrful aisbergului corupţiei din PSD. Despre Elena Udrea nu spun decît că este beneficiara – fără pic de merit – a unei construcţii politice deturnată de la firescul pentru care fusese construită, şi anume PMP. Despre Klaus Iohannis nu am de spus decît două lucruri: 1. este susţinut de PNL, parte activă a loviturii de stat din 2012, el însuşi negaţionist al loviturii de stat şi 2. are probleme cu ANI. N-am ascuns niciodată că preferata mea este doamna Monica Macovei şi dau numai cîteva motive: este singura candidată care şi-a construit campania electorală numai cu donaţii de la entuziaştii care s-au săturat de actuala clasă politică, este creatoarea instituţiilor de care se tem toţi borfaşii, adică ANI şi DNA şi în plus de asta are o largă recunoaştere internaţională a meritelor domniei sale la construcţia statului de drept în România.

Indiferent ce candidat vreţi să susţineţi, este foarte important să participaţi la vot şi să alegeţi cu convingerea că alegeţi un candidat cu adevărat bun, nu un candidat mai puţin rău decît altul!  

25 octombrie 2014

Zi mohorîtă şi mult prea friguroasă pentru această perioadă a anului. Ba, ceea ce începuse ca o boare s-a transformat brusc în lapoviţă iar acum, mai spre seară, ninge cu fulgi mici, lesne răzleţiţi de un vînt tăios care bate pieziş. În calorifere se plimbă o apă călîie pe post de căldură dar, cşşşşt că aud că prin alte cartiere caloriferele sunt numai decor mort!

Simona Halep s-a calificat spectaculos în finala Turneului Campioanelor, unde o va întîlni iar, pe Serena Wiliams, campioana campioanelor pe care Simona a bătut-o cu un scor extrem de sever tot în acest turneu, un incredibil 6-0 6-2! Serena a făcut primul său ghem abia după ce Simona i-a luat opt (8!) ghemuri la rînd! Altă joacă va fi în finală...

Simona va trebui să confirme, Serena e dornică de revanşă, greu pentru ambele. Vedem.

Oricum performanţa Simonei este de admirat: este prima tenismană româncă ajunsă într-o astfel de finală, este cea de a şaptea jucătoare din toată lumea calificată în finală la debutul în acest prestigios turneu şi dacă ar cîştiga, ar fi cea de a patra jucătoare din istoria tenisului care ar reuşi această performanţă ca debutantă!

Azi a fost şi ziua Armatei Române, prilej cu care preşedintele şi prim ministrul s-au reîntîlnit face-to-face după mai multă vreme. Rece vremea, rece atmosfera. Doar cîţiva zăltaţi au huiduit fără mare convingere, cînd preşedintele şi-a încheiat discursul şi s-a retras. În nota sa caracteristică, premierul a afirmat că nu s-a huiduit. Îl mai crede cineva?

Problema este că a mai rămas o singură săptămînă pînă la primul tur de scrutin pentru alegerile prezidenţiale. Ce vor alege românii? Nimeni nu ştie deşi se tot vehiculează sondaje peste sondaje de opinie. Toate mincinoase şi manipulatorii, ca de obicei.

În acest context, problema mea este una singură: Johannis este parte a proiectului USL, proiect născut în laboratorul Grivco. Vărsarea PDL în PNL este de asemeni, parte a acestui proiect. Retragerea lui Crin A. în umbră şi propulsarea lui Johannis în funcţia de preşedinte al PNL, parte activă în evenimentele din 2012, este tot parte a acestui scenariu. Dacă va cîştiga Johannis (presupunînd că nu va fi declarat incompatibil), Ponta rămîne Prim Ministru. Ceea ce înseamnă pur şi simplu, că planul din 2012, va fi încununarea Proiectului Grivco: prim ministru de la PSD, preşedinte de la PNL.

A fost şi ziua Regelui Mihai, care a împlinit 93 de ani. Cum nu-s regalist, mă abţin de la comentarii. Oricum, mie instituţia regală îmi pare a fi complet desuetă şi depăşită. Mult mai mult mă preocupă cine va fi noul preşedinte al ţării decît complicatele şi stupidele reguli ale succesiunii în cadrul Casei Regale.

Altceva? Un singur lucru: trecem la ora de iarnă aşa că, potriviţi-vă ceasurile cu o oră în urmă. Veţi dormi o oră în plus, leneşilor! J 

DNA-ul anchetează, iar Johannis pedalează!

Îmi promisesem să tac pînă după primul tur al alegerilor prezidenţiale. N-am spus decît că o votez pe Monica Macovei, pentru că am încredere. În definitiv acestei doamne i se datorează în mare parte funcţionarea justiţiei în România: a creat DNA şi ANI, a promovat în Parlamentul European, Legea confiscării extinse, şi contează enorm că are susţinere internaţională substanţială.

Despre ceilalţi candidaţi am spus numai pe la unele colţuri J că nu-l agreez şi nu-l votez pe Johannis. Despre ceilalţi 11 candidaţi în afară de doamna Udrea mă abţin fie pentru că pe unii îi cunosc mult prea bine, fie că pe alţii îi cunoaşte FIX nimeni.

Despre doamna Udrea n-am a spune decît că a fost şi este piatra atîrnată de gîtul preşedintelui, piatră care l-a şi tras în jos pe domnul preşedinte Băsescu. Dar, despre  PMP, poate, cu altă ocazie.

Acum, mă văd să spun foarte pe scurt de ce nu-l votez pe Johannis nici dacă toţi ceilalţi candidaţi ar fi - nu ştiu cum - descalificaţi şi ar candida de unul singur. Care va să zică în timp ce DNA dă opoziţiei muniţie pe bandă rulantă, ce face opoziţia prin reprezentantul ei cel mai de seamă, nimeni altul decît domnul Johannis? Pedalează! Nu la figurat ci, la propriu: pedalează la o banală manifestare dintr-unul din parcurile capitalei ţării. Nu-i treaba mea să mă pronunţ asupra averii sale, despre incompatibilitatea sa se va pronunţa justiţia, şi eram pe cale să uit că tot acest domn fusese propus ca premier de “coaliţia Grivco”. Aşadar, DNA-ul anchetează, iar johannis pedalează!
Să voteze aşa blatist, cine vrea! Eu nu le dau satisfacţiei puciştilor din pedeleul vărsat în penele, votînd o astfel de făcătură. Care va să zică l-au retras în umbră pe căcărău, creatorul monstrului pontist, mi-l bagă în faţă pe acest ins şi dacă-l votez, NU MAI CONTEAZĂ CĂ PONTA RĂMÎNE PM! USL, trăieşte, da? Hai PA!

Citeşte un articol elaborat pe această temă, AICI pe Politeia. 

Incident electoral

Vanghelie: "Futu-va mortii-n gura cu Ghita si cu Ponta al vostru!"

Acum e limpede? N-avem nevoie de opoziţie. Blaga şi ciracii săi pot sta liniştiţi pe margine luînd exemplul tăcutului Johannis: se poate defila prin faţa partidului de la putere cu bicicleta, la pas. Nici măcar nu-i nevoie să-i saluţi cînd treci prin faţa sediului PSD unde tocmai se desfăşura conclavul care i-a invitat pe Ghiţă pe Şova şi he heee, pe Vanghelie, să se autosuspende din funcţii.

Domnul Johannis nu crede nici măcar că poate desprinde mîna stîngă de pe ghidonul bicicletei sale, mînă cu care i-ar fi putut saluta pe paznicii din faţa sediului partidului care e-n toate cele ce sunt şi-n toate conştiinţele celor ce vor vota foarte curînd.

Ştiu pesedeii ce ştiu: tortul puterii se construieşte pe un delicios, BLAT! Aşa că. De ce să se amestece opoziţia în lupta fratricidă din sînul PSD? N-are rost. Opoziţia în frunte cu Blaga, cu Frunzăverde şi cu tot partidul dumnealor, n-are de făcut decît să aştepte şi să se alieze cu facţiunea cîştigătoare din pesede.

Plus partidul generalului izmană şi plus veşnicul udemere, se poate forma o nouă majoritate parlamentară şi se poate guverna – citeşte devaliza ţara în voie. Simplu, nu?  

Şobolanii atipici

Spune o veche vorbă că în caz de naufragiu, primii care părăsesc o corabie sunt şobolanii. Sau după caz, şoriceii ceva mai mititei. Sigur că atît şoriceii cît şi şobolanii nu-s înotători grozavi şi sfîrşesc înecaţi în caz de naufragiu. Şi se mai spune că aceste rozătoare sunt inteligente. Da? Eu mă cam îndoiesc de inteligenţa acestor paraziţi, pentru că toate rozătoarele (de acest tip) nu-s altceva decît nişte paraziţi care consumă fără să aducă sistemului biotic / biologic vreun (vre-un? – că nu mă mai descurc în noile norme ortografice statuate de academicienii colegi cu ceauşeasca) folos. Ba, dimpotrivă: aceste rozătoare sunt purtătoare de boli mortale pentru întreg biosistemul. Şi ca orice parazit, pînă la urmă, rozătoarele mor împreună cu parazitaţii care s-au lăsat infestaţi.

Să revenim la temă: şobolanii atipici. Cine  sunt aceştia? Simplu spus, şobolanii cu chip uman. Aceştia NU părăsesc corabia pe cale de scufundare ci, pur şi simplu rup din nava care se scufundă bucăţi mari din care încearcă să-şi facă plute de salvare individuală.

Acum. Dacă pînă în urmă cu nişte timp, şobolanii cu chip uman beneficiau de bărci de salvare garantate de căpitanul vasului în derivă, acum, calimera s-a cam schimbat: un anume comandant de navă, a început să arunce peste bord chiar şobolanii, că nişte şoricei care-au fost sacrificaţi în mod deliberat şi daţi spre hrană peştilor, ca păvălache zis şi crapul – de exemplu, nu mai erau de ajuns pentru prostirea infestaţilor parazitaţi.

Şi a început tragedia şobolanilor atipici: din ce în ce mai mulţi şobolani au început să fie aruncaţi peste bord, împreună cu alaiul lor de şoricei deşi, nava încă nu dădea semne de scufundare. Disperaţi, toţi aceştia au început să le ceară secunzilor navei – ajunşi între timp comandanţi, în mod imperativ, bărci de salvare: o preluare în forţă a comandei navei (reuşită parţial), o zi specială (marţea neagră) de domolire a vitregiei condiţiilor de navigat, reguli speciale de navigaţie cum ar fi abolirea aruncării peste bord a paraziţilor, adică să le redea privilegiile cu care erau obişnuiţi. Lupta continuă!

Ce face între timp echipajul navei? Supravieţuieşte. Matrozii care asigură flotabilitatea navei muncesc disperaţi pentru menţinerea navigabilităţii navei, în timp ce matrozii care freacă puntea  - citeşte freacă menta* - se simt asiguraţi de cîte-o mică vestă de salvare primită ca pomană de la actuala conducere a navei. Ambele categorii de matrozi, au drepturi egale pentru alegerea noului comandant deşi, unii (mentolaţiatorii) sunt numai rezervorul de şoricei adepţi ai noilor şobolani sau, chiar şobolani în devenire!  

Ne scufundăm cu toţii? DA! Chestie de timp, de vremuri, sau de ne / şansă.

* În urmă cu cîteva secole, slugile boierilor erau împărţite pe sarcini: care lucra la moşie, care muncea la grajduri, şi aşa mai departe. Cele mai privilegiate slugi erau slugile care-l serveau pe boier direct în conac = oamenii de casă. Dintre aceste slugi, cele mai apreciate  erau „slugile care frecau menta”. Ce sarcină aveau aceste slugi? Nimic altceva decît să frece cu mentă masa pe care mîncau boierii pentru că faţa de masă încă nu era la ordinea zilei, iar masa pe care mîncau boierii se umplea de tot felul de mirosuri neplăcute de la bucatele şi de la vinul vărsat. Frecătorii de mentă erau apreciaţi pentru că redau mesei un miros plăcut, cel de mentă, frecînd nevinovata izmă creaţă, de tabliile meselor de ospăţ.*  

Între timp, slugile cele mai apreciate au devenit GRĂJDANII, adică nişte şoricei mai speciali care dispuşi fiind să se sacrifice pe altarul noii burghezii proletare, (ilegaliştii care-au condamnat la extincţie elitele navei), nu vor ajunge niciodată, ŞOBOLANI!  

Timp tîmp

Îmi amintesc vorba pe care mi-a spus-o tata înainte să se stingă în ianuarie 1990: „nu credeam să mai apuc să văd moartea comunismului.” Tata a murit consolat de această idee. Avea motive întemeiate - în imaginarul său politic - să fie optimist: chiar credea că vremea abuzurilor, trecuse. Amintesc în treacăt că tata, a fost încarcerat pentru un motiv simplu: era practicant al unei religii prohibite de noua putere instalată în anul 1948, adică era unitarian. Numai că timpul, nu i-a dat dreptate... Comunismul trăieşte prin reprezentanţii săi de rang inferior: Iliescu şi toţi adepţii săi, adică exact ce prevăzuse Marx: burghezia proletară.

Acum. N-am nici cea mai mică stimă pentru Brucan. I-am citit cărţile şi l-am urmărit în emisiunile de la proteve. Totuşi. Nu pot să nu recunosc că acest om a avut dreptate cînd a afirmat: acest „stupid people”, adică noi, românii, avem nevoie de multe decenii ca să ne trezim din „somnul cel de moarte”. Asta, dacă vrem să ne trezim! Nu cred, sau nu mai cred, că vrem să ne trezim. Trăim - perpetuu - în vremea unui „timp tîmp”.

În fine. M-a durut să văd că un intelectual de seamă, care în urmă cu ceva timp, clama că va vota o femeie dîrză, s-a răsucit şi acum declară că-l va vota pe un candidat susţinut de peneleul în care s-a vărsat pedeleul. Care penele, a fost parte activă la lovitura de stat din 2012! Amnezie? Nu ştiu...

Se pare că nu-mi rămîne prea mult de făcut: mă voi însingura şi mă voi raporta la acest „timp tîmp” cu detaşare. De ce-aş fi trist? Eu ştiu că nu voi hrăni cu optimismul meu acest „timp tîmp”, aşa cum a făcut înaintea morţii sale, tata. Voi muri împăcat că nu le voi da girul meu, acestor promotori dezmăţaţi ai „timpului tîmp” în care trăim noi românii, cu o superbă detaşare. 

Monica Macovei demisioneaza din PDL

Astazi Monica Macovei, europarlamentar roman, si-a anuntat demisia din PDL pentru a putea candida ca independent la Presedintia Romaniei. Iata principalele declaratii (sursa):

 “Astazi demisionez din PDL. Nu este un gest pripit, am reflectat mult la aceasta decizie.

• Cred ca aceea ce se intampla azi in PDL este gresit si din acest motiv am decis sa demisionez.
• Se fac tot felul de intelegeri de la o zi la alta, ne-am trezit cu un candidat care nu este al PDL, care nu stim unde vrea sa duca Romania, care nu a luptat niciodata pentru statul de drept si nu a facut niciodata animic pentru aceste valori in care eu cred.
• Stim ca in ultimii ani dl Iohannis a facut intelegeri atat cu Voiculescu, cat si cu Ponta. Iohannis nu ne arata ca el crede in statul de drept si in anticoruptie si njci in viitorul spre vest al Romaniei.
• Eu nu cred ca reprezinta dreapta si de aceea nu sunt in ACL si astazi plec si din PDL. Iohannis nu a dovedit ca reprezinta dreapta.
• Imi dau demisia din PDL, dar ma gandesc la oamenii cinstiti din PDL care au aceleasi principii si obiective ca mine.
• Nu ma inscriu in niciun alt partid politic. Voi candida indepent pentru a ocupa functia de presedinte al Romaniei, pentru ca sunt convinsa ca romanii merita un presedinte al lor, independent.
• Electoratul are un candidat la presedintie deja independent si e bine sa aiba oamenii presedintele lor, si nu presedintele unor partide.
• Presedintele oamenilor le asigura siguranta individuala, le garanteaza ca raman in democratie, ca atunci cand partidele care au doar interese oculte si fura pentru propriile lor buzunare presedintele va spune Stop.
• Un presedinte indepent prezinta garantia ca Romania va merge spre Vest, ca Romania ramane in NATO, in UE, ca modelele nu sunt nici China, nici Federatia Rusa, asa cum incearca Ponta astazi sa ne induca si o spune clar si deschis
• Demisia am trimis-o pe mail si o voi depune in scris acum”.
• Citeşte mai departe AICI (Politeia)

Alegeri

Ce nu vi se pare limpede?

După şase ani de zile (1990-1996) de domnie absolută,  preşedintele Iliescu a pierdut lupta electorală pentru că „sistemul” a decis schimbarea. A venit Constantinescu. După primii patru de ani de mandat (1996-2000) noul preşedinte a recunoscut că l-au învins „serviciile” şi a abandonat lupta electorală. În anul de graţie 2000, am avut de ales între sperietoarea Vadim şi zîmbăreţul garant al liniştii, Iliescu. Au trecut şi anii aceştia. Apoi, s-a produs marea schimbare. În anul 2004, Băsescu a asumat candidatura la preşedinţie după „căderea” lui Stolojan. Au trecut şi cei zece ani de preşedinţie Băsescu, cu toate peripeţiile ştiute. Ce avem acum? Dacă nu v-aţi prins încă, vă spun eu, părerea mea: nu neapărat blat ci, o mizerabilă conivenţă:  măcar un mandat de preşedinte pentru psd, chiar dacă acesta NU va fi Ponta. Simplu? 

Limpede

Cel puţin, aşa mi se pare mie: dreapta reprezentată de pdl+pnl ne va propune un candidat pentru alegerile prezidenţiale; candidat care va fi desemnat nu se ştie cînd, alegerea dumnealor, a unificatorilor, urmînd a fi găsirea celui mai bun candidat dintre domnul Predoiu, fie numele său binecuvîntat de toţi infractorii care au viaţă mai uşoară după promulgarea codurilor penale şi domnul Johanis, primarul Sibiului, de atîta amar de vreme primar, deşi nimeni n-a reuşit să afle ce anume îl califică pentru o funcţie publică pe acest simpatic? dar ermetic, sas/neamţ.

MRU a ales să se retragă din competiţia prezidenţială negociindu-şi un post de conducere în pdl unde va fi desigur, unul dintre arizanii contopirii pdl (Blaga ştie de ce) în partidul care a fost parte activă la lovitura de stat din 2012, adică pnl.

Rămîne pe dinafara alianţei dreptacilor pmp, cu candidatul anunţat de doamna Udrea şi confirmat de preşedintele Băsescu: Diaconescu. Nu Dan ci, Cristian.

Domnul Cataramă vine să întregească galeria de indivizi care se vor hrăni toată viaţa lor, din onoarea de a-şi fi depus candidatura la prezidenţiale. Nepoţii lor vor avea cu ce se mîndri!

Doamna Macovei se alintă şi afirmă la rîndu-i că tare mult i-ar plăcea să fie măsurată/analizată/sondată pentru acest tip de alegeri. Niet! Zis-a domnul Blaga, că aici nu e pe toane.

Corect, nu e pe toane: numai cine nu vrea să vadă nu pricepe imensul blat: toţi dreptacii luptă din răsputeri ca după zece ani de preşedinţie Băsescu, să aibă şi pesedeaua MĂCAR un mandat la trei coceni!

De ce? Vă las să ghiciţi. Indiciu: pariu că viitoarele alegeri parlamentare din 2016, vor fi cîştigate de actualii blatişti; iar unul dintre ei, poate chiar MRU, va fi desemnat prim ministru? 

Schimbă-i cu forţa

Parcă ăsta era sloganul partidului FC. Chiar mi-au plăcut concizia şi ţinta acestui slogan. Drept urmare, la europarlamentare am votat Lista lui MRU. Cer scuze că n-am reţinut nici-un alt nume de pe acea listă pe care am parcurs-o atent, listă compusă numai din oameni ireproşabili dpdv moral şi valoroşi ca pregătire profesională, dar acest lucru  este oricum, secundar.

Ulterior, cînd s-a scindat PDL şi a apărut PMP, n-am avut nicio tresărire. Pur şi simplu nu mi-a păsat. Nici cînd PDL şi PNL au anunţat unireo/absorbţio/fuziuneo sau ce-o mai fi, iar nu m-a interesat subiectul. Am contat în continuare pe FC conştient de faptul că anul acesta este posibil să n-aibă succes la prezidenţiale, convins fiind în schimb că acest partid se va pregăti cu tenacitate şi temeinicie pentru viitoarele alegeri.

De ceva vreme se auzea insistent un zvon: că FC se va lăsa absorbit/topit/etc în PDL. Circumspect, am aşteptat o poziţie oficială. Ei bine, această poziţie a venit: cu seninătate, domnul MRU a anunţat că acceptă funcţia de prim cărător al mapei domnului Blaga.

Ei bine, tot cu seninătate anunţ şi eu: nu doar că nu mai vreau să ştiu de pmp,pdl,pnl,fc şi alte găşti de profitori ai naivităţii bietului electorat, dar şi că nu voi participa la alegerile prezidenţiale din acest an chiar de-ar fi să iasă preşedinte Scaraoţki în persoană.

S-a terminat cu sloganul domnului Carp: acum, lupta cu socialiştii poate să înceapă, s-a terminat şi cu alegerea răului cel mai mic, despre care nu se mai ştie prea bine care e.

Nu mai vreau să ştiu chiar nimic de aceşti swingeri politici care s-au luat peste tot şi în toate poziţiile toţi pe toate şi toate pe toţi.

Chiar aştept o mişcare venită de jos, care chiar să-i schimbe cu forţa pe toţi aceşti mincinoşi avizi de putere şi de averi nemuncite!  

De pe FB

Am citit pe FB un status: 

“O decizie istorica: fuziunea prin comasare (nu prin absorbtie) PDL - PNL. Urmeaza o noua fuziune (de data aceasta prin absorbtie): cea a FC de catre PDL. Statut, program politic, sigla, steag - toate noi. Satisfactia lucrului bine facut. Batalia politica cu stanga socialista poate sa inceapa.”

Am citit iar. Nu există dubiu: dintr-un intelectual distins şi apreciat, un cunoscut profesor s-a transformat aproape peste noapte într-un banal propagandist (ca să nu spun postac).

O cunoscută jurnalistă a replicat: “Bătălia cu stânga poate să înceapă? N-am avut încă motiv de râs pe ziua de azi. Merci.”

Atunci mi-am făcut curaj şi am spus şi eu cîte ceva:

Cred că tocmai această cîrdăşie îi va convinge pe mulţi simpatizanţi ai dreptei (atîta cum şi cîtă e) să stea acasă la alegeri. Am impresia că jocurile sunt făcute: după zece ani de preşedinţie Băsescu, urmează măcar un mandat de preşedinte prentru PSD. Altfel, nu-mi explic inclusiv alipirea FC la această construcţie. Eu cel puţin, nu voi vota niciodată o alianţă în care se regăsesc autorii puciului din 2012.

+

 PDL nu pricepe un lucru elementar: că neavînd electorat captiv, nu se poate alipi de un partid părtaş la puciul din 2012 socotind că puţinii votanţi pe care-i mai mare se alătură/adună automat la puţinii votanţi ai PNL, şi că votanţii lui MRU se vor alinia automat şi vor vota proiectul politic presupus a fi antipsd. Eroare gravă domnilor! Votanţii dumneavoastră au votat proiectul preşedintelui Băsescu: ARDE-I pe corupţi! Ori dacă mizaţi pe amnezia celor care-au suferit fizic, la puciul din 2012, aşteptaţi-vă ca în afară de votul venit de la familiile dumneavoastră, să nu mai aveţi prea mult sprijin de la electoratul antipsd.

+

Altele în acelaşi ton.

Trec peste reacţia domnului professor care a oscilat între persiflare şi iritare sfîrşind cu o democratică cenzură şi vă întreb: netezesc dreptacii calea către o victorie a PSD+acoliţii lor în lupta(?) pentru Cotroceni?