Guadalest 2

Apoi am început să urcăm; la început o pantă lină, pînă la o ușă a altui muzeu, muzeu inființat în casa unei alte notabilități a acestui orășel, ceva nobil se pare, iar n-am fost atent la explicațiile dădacei și nu m-am mai obosit să întreb. 

Aici, prețul excursiei a inclus și intrarea în această căsoaie, habar n-am pe cîte niveluri se întinde, dar știu că am amețit tot intrînd și ieșind  în și din camere de zi, dormitoare, bucătării, camere transformate în galerii de artă, cu picturi clasice dar și artă modernă, unele exponate permanent, altele numai vremelnic, etcetera, etcetera, ce-i prea mult e totuși prea mult pentru o singură zi.

Am ieșit la un moment dat pe o terasă, de unde am avut niște priveliști minunate în vale, unde un lac de acumulare asigură necesarul de apă însetatei provincii Valencia, unde nu prea plouă și n-am întrebat cum se descurcă valencienii cu apa că n-am prea văzut să facă economie la așa ceva. Gata? Încă nu! Ieșim din nou la lumină și reluăm urcușul treaptă cu treaptă către castelul de apărare din vîrful dealului. Priveliștea este magnifică și răsplătește pe deplin ascensiunea făcută, cred eu că am escaladat echivalentul a vreo 30 de etaje, sau cam așa ceva.

.

Ei da! Unde este viață este și loc de repaus și suspin, adică cimitirul orășelului, cocoțat după obiceiul maur, pe cea mai înaltă culme a localității. 

Acum chiar că-i gata. Nu prea mai avem mare lucru de făcut pe aici, am trecut pe răbojul personal și această localitate, Guadalest pre numele său, unde nu prea cred că voi mai reveni vreodată. La punctul de întîlnire merge fiecare pe cont propriu și cum avem vreo 40 de minute la dispoziție, avem destulă vreme să zăbovim la o berică pe o terasă de unde avem priveliștea castelului de unde tocmai am coborît... 

Bună berea? Foarte bună J! S-a încheiat ziua? Nuuuuuu! Mergem spre hotel dar mai întîi, vom vizita fugitiv, o altă localitate simpatică, un paradis pastoral, Altea.