Așa cum am spus,
vom reveni în Valencia măcar pentru o zi întreagă fie pe cont propriu, fie cu
dădaca J. Olga tocmai ne solicita să spunem: care vrea cu grupul
la Valencia, care la Alicante, care într-un sat mititel, Guadalest, cu vreo
două sute de locuitori dar care, țineți-vă bine: adună anual cîteva milioane de
turiști! Plus de asta, mai putem opta pentru o excursie de o jumătate de zi
într-o mică localitate, Novelda, unde într-o biserică mică dar extrem de
cochetă se construiește o orgă fără de seamăn pînă acum în lume: orga ale cărei
tuburi sunt făurite din marmură! Din marmură? Adică din piatră? DA , din
piatra-marmură! Ca mare admirator al cîntecului de orgă, n-am voie să ratez
această minunăție, nicidecum!
După ce ne-am
ospătat și după ce ne-am cazat, Olga a promis că va face calculele și toate
eforturile să ne ajute. Știți ceva? Eu o cred! Spune că a venit pe aici în urmă
cu vreo douăzeci de ani (nu din pricini economice) și a rămas; poate ne va
spune mîine ceva mai mult...
Revenim la plecarea
din Valencia. Pe nesimțite, șoseaua a început să urce. Pas cu pas, peisajul de
șes de lîngă mare a căpătat accente de peisaj de deal, apoi de munte. Numai că,
dacă în Andaluzia am văzut zeci de kilometri de livezi cu măslini, aici am
văzut zeci de kilometri de livezi cu portocali pe rod, în diferite stadii de
coacere. Fructele vor fi culese la sfîrșitul lui octombrie-începutul lui
noiembrie; din cîte văd, unele sunt coapte de pe acum (suntem la sfîrșitul lui
septembrie).
Am văzut și aici că
lupta omului gospodar cu natura neprielnică se materializează în terase
minuscule îngrădite cu piatră, terase unde sunt plantați pomi fructiferi
diverși, pe alocuri viță de vie, și alte plante pe care nu le știu. Cert este
că nici pe aici, nu rămîne nici-un centimetru pătrat de pămînt cultivabil, neexploatat.
Despre asta este vorba: muncă și determinare! Trecem peste; nu cred că
valencienii au un ministru al agriculturii de talia berbecului bou, Daeeeeeea.
Spuneam că șoseaua
a început să urce. A urcat ce a urcat și vremea a început să se cam strice... A
început chiar să plouă. Pffff, nu asta așteptam de la stațiunea Benidorm,
stațiune către care ne îndreptăm întins, și unde vom fi cazați la Gran Hotel
Bali. Eh, nu-i nimic. Bucuria de a fi aici este mult mai mare decît întristarea
adusă de cîțiva nori răzleți și a cîtorva picături afurisite de ploaie
nesuferită.
Drumul de la
Valencia pînă la Benidorm nu-i prea scurt (cam o oră și jumătate) dar, nu este
lipsit de farmec. Am străbătut inclusiv două tunele, dragele mele și nesuferite
Silviei J. După cel de-al doilea tunel, șoseaua a început să
coboare. Semn că ne apropiem de mare deci, de destinație. Și ce să vezi? Vremea
s-a îndreptat binișor, soarele a ieșit dintre nouri biruitor, prilej tocmai bun
pentru Olga să declare cu emfază: vedeți? Benidorm vă primește cu soare, da? J! Poi DA! Ce,
poți cumva să negi? Nu poți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu