Astăzi iar avem o
zi plină. La ora nouă ne întîlnim cu Olga; de data asta suntem 11 doritori de
hoinăreală spre Alicante și către Elx (se citește elche). Mai întîi, imediat ce
părăsim Benidorm, intrăm pe teritoriul unui mic sat (joli și nu mai știu cum J) pentru a
vedea o mică fabrică de ciocolată. La apogeul acestui sat, erau nu mai puțin de
29 de fabrici de ciocolată; acum au mai rămas numai vreo trei sau patru, dar,
aceasta pe care o vizităm noi, a fost prima! Înființată de un dezertor din
armata lui Napoleon I, a avut un succes nescontat și în scurtă vreme au apărut
alte și alte fabrici, care mai mari care mai mici, etc. Toate sunt afaceri de
familie. Aceasta, se numește Marcos Tonda și a fost înființată în 1793. Este
vestită pentru calitatea ciocolatei, exportă atît în toată Spania dar și în
Europa și chiar pe alte continente. Bineînțeles, Olga numai de aici cumpără
ciocolată J. Dacă vreți să știți ce gust are, iaca telefonul: 965 89
59 24. Cereți și vi se va da J! Ah, da: satul se numește cum altfel? VillaJoyosa! Vorba
vine că vom vizita fabrica. Fiind nu știu ce soi de sărbătoare locală, nu este
prezent decît patronul care după ce ne servește cu cîte un păhărel de ciocolată
lichidă și ne arată cîteva utilaje – de muzeu – folosite în procesul de
fabricație, deschide magazinul... J. Eu nu prea servesc ciocolată dar, Silvia a fost teribil
de încîntată să le poată face cadou colegelor așa bunătățuri! Apropo de
sărbători. În Spania sunt nu mai puțin de 600 - șase sute - de sărbători! Care
păgîne, care religioase, care de sorginte maură, care de sorginte creștină, întreaga
Spanie fiind teatrul unor teribile încleștări încă de pe vremea fenicienilor,
apoi a grecilor, romanilor, arabilor. Pînă la urmă, creștinismul a biruit sub
conducerea Regilor Catolici, să sperăm definitiv deși întreaga Europă se
îndreaptă încet dar se pare inexorabil către decreștinare îmbinată cu o
islamizare tot mai agresivă. Politicieni tîmpiți care văd numai ziua de astăzi
pentru că sunt ei la putere și nu le pasă ce le rezervă viitorul strănepoților
noștri!
În fine. Am venit, am văzut e vremea să plecăm.
În drum spre Alicante, fără să străbatem vreun munte, intrăm într-un tunel lung
de doi km construit DOAR pentru liniștea localnicilor. Ca să nu strice peisajul
cu panouri antifonice au preferat construcția unui tunel. Deci: unde-i cap și
voință e și putirință. Drept? Drept! Mai trebuie spus că la intrarea și la
ieșirea din tunel (nu și în interior) sunt amplasate radare și camere de
supraveghere. Ai depășit 80 de km/h? Primești acasă înștiințarea de amendă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu