Bună fată, Olga
asta. A venit pe meleagurile spaniole în urmă cu vreo 20 de ani, nu din pricini
financiare ci la îndemnul unui medic care i-a recomandat să-și aducă fetița de
10 ani aici, pentru clima mediteraneană. Acum, Olga are 53 de ani, arată
splendid, este înaltă, suplă, blondă, bună ca pîinea caldă, inteligentă și
frumoasă, foarte bine instruită ca ghid și pe deasupra, șoferiță înăscută. Ce
mai calea-valea, o femeie extrem de atrăgătoare; o bomboană J! Ce face
fetița ei, care între timp a devenit ditamai femeia de 30 de ani? Normal,
lucrează la Moscova...
Bon. Revenind la
biserică. Poartă hramul Mariei Magdalena, a fost construită între 1916 și 1946 (sau
cam așa ceva) și este îngrijită de o femeie plătită de primărie. Care primărie
nu catadicsește să-i plătească lui Ivan nimic, deși acesta a făurit orga (mai
are de lucru la ea, pînă acum a adus aici aproximativ 20 de tone de marmură!) a
montat-o, a pus inclusiv regiștrii și pe deasupra, vine cu regularitate să o
acordeze.
Doamna Olga o roagă
pe doamna Lori să pornească orga. La început nu știu ce să cred. Am auzit pînă
acum tot felul de sunete, dar cîntec închegat alcătuit din vibrația unor tuburi
de marmură, încă nu! Sunetul este complet diferit de ceea ce știam despre
muzică, dar este amplu și nu am destule cuvinte pentru a-l descrie. Am
înregistrat cîteva minute pentru exemplificare.
Orga cîntă cîteva minute (vreo
15) apoi se oprește și odată cu ea dispare și farmecul muzicii. Gata? Cam da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu