Începem ziua cu
ritualul binecunoscut: trezire, toaletă, mic dejun. Coborîm la recepție pentru
întîlnirea cu grupul. Care grup? Nimeni! Apare și Olga. Ce facem? În afară de
mine și de Silvia, nu mai este prezentă decît o singură amatoare de orgă de
piatră, naiba știe ce parascovenie o mai fi și asta. O întreb pe ”dădacă” dacă
și cum putem ajunge acolo. Olga, firesc, ne spune: cu mașina mia J! Poi dacă-i
pe-așa, la drum!
Autostrada este
puțin circulată și în aproximativ o oră de mers întins (80 – 130 km/h) ajungem
la Novelda, orășel de provincie liniștit, cu case frumoase cu maxim două trei
etaje. Vremea este în continuare extrem de plăcută. Străbatem Novelda și ne
îndreptăm către un deal pe care în vechime era un castel de apărare din care
acum, mare lucru n-a mai rămas...
În imediata
apropiere se află o biserică destul de modestă ca dimensiuni dar care este
realizată într-un uluitor stil se pare inspirat din Gaudi; fațada este ornată
cu marmură și cu ceramică; are două turnulețe a cîte 25 metri înălțime și cam
atît este de semnalat...
Iată și o machetă a bisericii
Olga dă niște telefoane și nu după multă vreme apare o femeie care
descuie ușa. Intrăm. Bogat ornamentată cu picturi și statui biserica etalează
chiar lîngă intrare orga de marmură. Da, tuburile acustice ale orgii sunt
făcute din marmură, chiar dacă acest lucru pare greu de imaginat!
Artistul care
și-a imaginat că piatra poate să cînte maiestuos se numește Ivan Larrea, iar pe
lîngă faptul că este sculptor este și muzician. Aveam să-l cunoaștem personal
pe artist, la el acasă, aveam să-i vizităm și atelierul cum altfel? tot prin
bunele oficii ale ”dădacei” noastre, Olga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu