Vacanță în Valencia 2

De la aeroport pînă la Valencia avem din nou prilejul să admirăm extraordinara rețea de drumuri șosele și autostrăzi care fac din Spania o adevărată regină a infrastructurii. De aici (și nu numai) numărul enorm de turiști. Ce să compari cu romanica? N-ai ce să...

Facem o scurtă oprire pentru a admira cele cîteva clădiri ultrafuturiste minunat oglindite într-o piscină întinsă și mai ales Podul nou, înalt de vreo 132 de metri, splendid realizat dpdv artistic. Vom reveni aici măcar pentru o incursiune de o zi, ca să vedem aceste locuri mai pe îndelete.

Deocamdată, plecăm spre Centrul vechi al orașului. Vechi?  He he heeee, ce glumă bună J! Adevărat, este vechi pentru că respiră și mustește de istorie seculară, dar, arată impecabil! Clădiri vechi dar impunătoare dpdv arhitectural, bine întreținute se îmbină în mod armonios cu noile clădiri. Ne mișcăm repejor pe un traseu prestabilit de Olga, dar, cantitatea mult prea mare de informație relatată la foc automat mă copleșește și nu am timp (nici chef) să notez mai nimic. Prin fața noastră se perindă rînd pe rînd, biserici, palate, o piață, altă piață, altă biserică, alt parc, cutare a făcut nu știu ce, altul a făcut altceva, etcetera, numai despre El Cid nu ne spune Olga nimica, nimicuța...

În vechime, orașul era apărat de un zid și străjuit de 12 turnuri. La zid s-a renunțat pentru extinderea orașului (o prostie, cred eu) ultima porțiune fiind demolată în 1865 iar turnuri au mai rămas numai două: cel mai înalt și cel mai frumos. Ambele turnuri serveau ca închisori pentru datornici. Tot în viteză am trecut prin Piața Centrală, o minunăție pe lîngă care Piața de pe Rambla/Barcelona mi s-a părut un magazinel posomorît. Tarabe cu de toate, minunat expuse, jamon iberic, sute de specii de pești și de fructe de mare, dulciuri, fructe, eheeei cam ce nu vom avea noi la romanica NI-CIO-DA-TĂ!

Am trecut fugitiv și pe lîngă alte două bijuterii arhitecturale, respectiv Gara Centrală și Arena de lupte cu tauri. Apoi am trecut iar pe lîngă nu știu ce altă catedrală importantă și în sfîrșit ne oprim pentru 10 minute în Piața Sfintei Fecioare ca să ne tragem o leacă sufletul, vai și amar de picioarele noastre J! 

De ce ne grăbeam în halul acesta? Simplu: era musai să prindem masa de prînz (eveam bilete cu all inclusiv, mic dejun prînz și cină, cu o sticlă de vin și una de apă la două persoane atît la prînz cît și la cină). Adică trebuia să ajungem înainte de ora 14,30. Trebuia? Poi cam da! Treziți de pe la ora 3,30, n-am prea mîncat nimic din bucatele obosite oferite la preț de speculă în avion, așa că, eram rupți de foame J !