Alhambra

Urcaţi în autocar părăsim oraşul şi începem să urcăm pe o şosea serpentinată. Normal! Alhambra fiind cetate fortificată se află la înălţime. O scurtă descriere a acestui splendid edificiu se găseşte aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Alhambra

În principal sînt mai multe zone, accesul la diversele părţi componente se face prin bariere, este o zonă unde accesul este gratuit dar, dacă vrei să vezi splendorile Alhambrei trebuie să scoţi de la 7 pînă la 14 euro din buzunar, depinde ce anume vrei să vizitezi. Deocamdată, Alina ne dă vestea cea bună: avem confirmare pentru Cordoba. Ar fi fost păcat să nu putem vedea Catedrala de acolo pentru că Alhambra şi Catedrala aceea sînt singurele vestigii importante ale artei arabe rămase în Andaluzia. Deocamdată primim de la Alina cîte un dispozitiv care ne va permite să o auzim chiar dacă nu sîntem chiar lîngă ea. Mai aflăm că toate fîntînile din Alhambra sînt alimentate de izvoare naturale. Las pozele să vorbească.

Ce-am văzut pînă acum a fost secţiunea gratuită. Pentru a vedea restul palatelor şi grădina de flori am plătit cîte 14 euro plus tva 10%. A meritat cu prisosinţă!

Mai întîi stăm la o coadă respectabilă pentru că se permite accesul a maximum 300 de turişti / oră.

printr-o grădină cu portocali

avem acces în palate 

de la ferestre o superbă panoramă

ne îndreptăm spre ieşire

unde ajungem într-o piaţetă unde sînt magazine de suveniruri; pauză de refrişare.

ultimele imagini de la grădinile Alhambrei

Ora 17 şi un pic; plecăm spre hotel. A fost obositor să ne învîrtim cale de vreo trei ceasuri prin Alhambra dar a fost o experienţă minunată. Este unul dintre acele locuri unde doreşti să revii. Dacă în general îi credităm pe chinezi pentru meşteşugul răbdării, uităm întotdeauna de minunatele arabescuri ale artei islamice. Musulmanii neavînd voie să picteze chipuri, au cizelat pînă la perfecţiune „arabescul” şi cum cultura musulmană presupune oroarea de vid, nu pot să lase spaţii goale pe un perete indiferent cît i-ar costa să-l umple cu acele delicate desene sculptate. Nici nu ne-am urcat bine în autocar, şi a început ploaia. Numai că:

- Am terminat noi ce-am avut de făcut pentru azi?

- Daaaaaa!

- A început ploaia?

- Daaaaaa!

- Foarte bine! Aşa să fie şi mîine J

Mai facem o scurtă oprire la Venta Riofrio. Luăm un sandviş cu porcul acela special. Nimic spectaculos. Apropo: dacă nu ştia Alina ce să ceară, plecam fără să-l gustăm pentru că nu era expus pe nicăieri aşa cum erau expuse dulciurile, de exemplu. Cer şi un pahar de vin roşu local, ca să mă dumiresc. Cald şi nici teribil de bun. Asta e!

Andres, un tip hîtru care cînd era vremea de vreo oprire punea să răsune el ştie de unde un cucurigu repetat J dă drumul la o bandă de magnetofon, cred, de unde răsună pe rînd, imnurile ţărilor din care provin participanţii la excursie. Aşa a fost şi pe lacul Tiberiada. Frumos!

Numai că sîntem cam amorţiţi şi abia aşteptăm să ajungem „acasă” la hotel, să păpăm ceva bun şi să pilim ceva mai de soi. Tocmai am plătit excursia de mîine şi cum plecarea este la 07,10 nu ne putem întinde prea mult. Ne revanşăm noi, mîine J