Malaga

După 80 de minute întârziere și după un zbor de peste patru ore am ajuns la Malaga. Alina, ghida de limba română ne aşteaptă răbdătoare. Din cei 21 de turişti aşteptaţi au ajuns până acum numai vreo 11. Restul încă aşteaptă să-şi recupereze bagajele din cala avionului. Ia-le de unde nu-s că nici măcar n-au părăsit aeroportul Otopeni. Le vor primi duminică direct la hotel. Până atunci au dreptul să-şi cumpere un rând de haine care le va fi decontat de agenția de voiaj Paralela 45.

În sfârşit. Ne suim în autocar şi facem un tur al oraşului Malaga, după ce-am străbătut drumul de la aeroport. Străzi înguste cu blocuri frumoase ce nu depăşesc zece niveluri, unele colorate plăcut, altele alb var. Curat peste tot. Primim indicații : aici e primăria, aici pe deal castelul vechi, etc. Partea centrală a străzii este ocupată de un parc cu palmieri în care se văd papagali. De la un punct info turism primi câte o hartă a oraşului.

Coborâm din autocar iar Alina ne arată la repezeală câte ceva : muzeul Picasso, moscheea transformată în catedrală, zona comerciala. Cine vrea să mănânce de prânz are la dispoziție tot felul de terase. 

Pentru toată distracția avem fix una oră. De obiectiv? Ei, aş! O oră în total pentru că trebuie să recuperăm timpul pierdut din cauza doreilor care-au acaparat România. Întârzierea avionului cică ar fi fost din cauza grevei controlorilor de trafic aerian din Franța. Aşa o fi dacă spun ei…

Am ajuns la hotelul Playa bonita strecurandu-ne pe o sosea îngustă dar liberă, printre zeci, sute, poate mii de hoteluri mai mari sau mai mici, toate strălucind de curățenie. Arhitectură amestecată dar rezultatul final este o policromie estetică de mare profunzime. Nu văd clădiri mai mari de şapte sau opt niveluri, iar majoritatea sânt vile cochete. Playa bonita este un hotel superb, şi probabil, unic: este construit ca un şir de camere situate succesiv pe un corridor lung. Urmarea? Absolut toate camerele au o privelişte superbă către marea albastră, incredibil de liniştită şi cred, de caldă. Deşi este 8 octombrie 2015, o mulțime de amatori de scaldă brăzdează valurile potolite; după care se întind pe şezlonguri la soarele generos. Raiul pe pământ? Desigur! 
Am aflat programul complet de excursii. Tanger, Cordoba, Sevilia, Gibraltar, Granada, ne aşteaptă pe rând, fiecare cu comorile sale. Singura problemă este numărul minim de amatori, ca excursia să fie rentabilă pentru agenția locală. Să sperăm, că. 
Hotelul este construit pe o râpă care se ridică de la nivelul mării către şoseaua aflată ceva mai sus. Astfel, intrăm din şosea direct la etajul opt unde se află şi recepția. Apoi coborâm un etaj pentru a merge la restaurant, și cobori până hăt la etajul unu, dacă vrei de exemplu, piscină şi plajă. Fumatul este strict interzis în Spania în spațiile închise dar, lângă recepție este un bar cu terasă unde fumătorii îşi  pot asigura nevoia de nicotină. Pe balconul camerei nici urmă de scrumieră aşa că...
Bon. Stau la terasă şi termin de citit cartea ,,În ce cred cei care nu cred” un spumos dialog epistolar între Umberto Eco şi abatele Carlo Maria Macini, în timp ce Silvia negociază următoarele noastre ieşiri din decorul stațiunii  Benalmarena, spre destinațiile propuse. Se pare că unul dintre obiective nu va fi atins dintr-o cauză simpla: nu-s destui "seniori" care să dorească deplasarea dinspre un confort asigurat prin contractul inițial, către oboseala parcurgerii distantelor (două trei ore) către aceste destinații. De ce? Treaba lor. Nu-i judec şi nu-i condamn.
Revin la terasa/balcon. Privesc linia orizontului unde cerul se împleteşte cu pământul. Nu, cerul şi pământul nu se despart. Nici vorbă! Cerul şi pământul au fost întotdeauna înfrățite pentru că văzutele şi nevăzutele se întrepătrund în mod subtil. 
Revin la cele lumeşti. ☺ Vremea a cam trecut şi am fost îndrumați către restaurantul hotelului unde putem să cinăm. Am fost. Am văzut: jaf culinar. Zeci de feluri de mâncare te aşteaptă să le alegi şi să le pui pe tava ta proprie pentru că da,  este o autoservire. Dacă-ţi  dispar fumurile din cap, observi cu mare uşurință că turistul mediu este tratat regeşte. Berea, vinul şi apa minerală sînt la dispoziţia fiecărui turist: un pahar de fiecare. Vrei mai mult? Barul te aşteaptă cu tot felul de băuturi, beţive sau nu. Şi bineînţeles, dacă a venit vremea de odihnă, camera primitoare te aşteaptă cu două paturi duble. RAI J