Cordoba

Şi a fost aşa: trezire matinală, duş, mic dejun, bla bla, la drum. Deocamdată, dis de dimineaţă, cerul este senin. După ce-i culegem pe toţi muşterii acestei excursii în autocar ne îndreptăm spre ultima destinaţie a acestui mic voiaj din Andaluzia, Cordoba. După mai puţin de o oră facem un mic popas pentru „reglaje” matinale J Cerul începe să se întunece dar, chiar nu-mi (mai) pasă. Chiar şi dacă bunul Dumnezeu ne va strica această zi cu ploile Sale, impresia generală rămîne: a fost o excursie de vis!

Ghidul se numeşte Giorgio iar şoferul Juan. Doi profesionişti. Dacă este să le dau note ghizilor care ne-au condus în diversele locuri vizitate, cel mai prost se situează Polina, iar cel mai bine, Giorgio. Bun ghidul de la Tanger dar nu mai ştiu cum se numeşte; bun şi Andres. Restul au fost buni fără să strălucească şi îi includ aici şi pe ghizii locali. Desigur, o menţiune specială pentru Alina, cea care a avut grijă pe tot parcursul să nu ne lipsească pe cît posibil, nimic. Mulţumim frumos dragă Alina, şi sper că n-ai uitat ce ţi-am spus la aeroport: să ne chemi la nunta băieţelului tău, încă nenăscut J Big HUG!

N-am mai pozat pe drum, nimic. Nici nu prea mai avem ce: aceleaşi peisaje stîncoase, aceleaşi păduri de măslin, aceeaşi reţea de autostrăzi întretăiate de pasaje supra şi sub terane, inclusiv la intrarea în Cordoba, aşa cum a fost şi la intrarea în toate oraşele vizitate. Oraşul nou nu mă impresionează cu nimic. Şosea, copaci, blocuri, hoteluri, bla bla. La o intersecţie autocarul face la dreapta şi nu după multă vreme oprim. Jos cu voi, că pînă aici aţi plătit J Bon. De aici începem să facem turul oraşului.

Templu roman   

Plaza de la Coregidor

delicatese...

case, străzi, balcoane,

un patio

Plaza del Potro (cal) menţionată de Cervantes în Don Quijote

din nou la drum...

cel mai mare specialist în omletă, domnul Santos

magazinul de pielărie

În sfîrşit, ajungem la intrarea în Mezquita de Cordoba.

O descriere profesionistă a locului, o puteţi citi aici http://politeia.org.ro/magazin-istoric/civilizatii-spania-maura-2/23822/

Giorgio ne arată unde putem merge la toilet „gratis” J şi ne dă întîlnire peste 10 minute. Între timp, el va cumpăra biletele de intrare la obiectiv (opt euro / persoană) incluse în preţul acestei ecursii (67 de euro, transport dus întors, + ghid).  Mai întîi intrăm în grădina apărată pe trei laturi de zidurile masive. 

Umbră deasă provenită de la palmieri. Un lanţ uman - zeci de metri - aşteaptă răbdător să pătrundă în incintă. Aici nu durează prea mult: 15 - 20 minute. La Sagrada Familia am stat aproape o oră, iar la Vatican aproape două. Dar, a meritat!

În sfîrşit, intrăm. Imediat lîngă intrare, alt prilej de buluceală: pliantele gratuite oferite în spaniolă, germană, engleză, arabă. Cele în franceză ori s-au terminat, ori nici n-au existat. Bon. Încerc să mă familiarizez cu interiorul. O vastă incintă pătrăţoasă, nu prea înaltă, al cărei tavan se sprijină pe o pădure de coloane. 400? 500? Mai multe? Mai puţine? Contează?

Prima impresie este de copleşitor. În partea pe unde se intră, domneşte un clar-obscur tulburător. În lumina zgîrcită disting pe toate laturile diferite capele.

Pe versantul opus intrării sînt amenajate vitrine de sticlă cu vestigii istorice.

În timp ce fotografiez, începe să se audă timid, orga. Scot imediat aparatul de filmat şi dau roată, imortalizînd catedrala în sunet discret de orgă.

Încep să mă apropii de sursa muzicii divine şi descopăr într-o baie de lumină altarul principal, stranele corale şi cele două orgi. Sunetul se amplifică din ce în ce mai mult, cred că se cîntă pe cîteva registre simultan, şi deşi credeam că nimic nu mă mai poate impresiona după ce-am văzut atîtea splendori pe lumea aceasta, încep să înţeleg că mare şi adevărat e Dumnezeu. Pe măsură ce sunetul orgii se amplifică, valuri de emoţie mă inundă, mă cuprinde un uşor tremur, şi cînd fixez în sfîrşit orga, sînt copleşit de măreţia momentului. (ulterior, Alina care a văzut acest clip mi-a spus că am fost cum nu se poate mai norocoşi pentru că aici, orga se aude rar...)  

Mulţumesc Doamne pe numele tău adevărat (şi de nerostit) Shem Ha – Mephorash, pentru această minunată redescoperire a frumuseţilor lumii orînduită de Tine!