Zi de odihnă.
După trei zile de trezit cu noaptea-n cap şi de culcat aproape de miezul
nopţii, după trei zile cheltuite cu folos vizitînd trei destinaţii de vis, în
aşteptarea a încă trei zile în care vom vizita pe rînd Gibraltar, Granada, şi
foarte posibil Cordoba, avem la dispoziţie o zi fără program prestabilit.
Deocamdată, după o noapte odihnitoare şi după
un mic dejun uriaş :) , am mers în cameră să facem planul de
bătaie. Nu prea vedem ce-i de făcut pentru că azi, pe Costa del Sol nu-i nici
urmă de soare. Deşi la meteo se anunţase ploaie, nici vorbă de aşa ceva
(deocamdată). Cer înorat dar vremea caldă permite scalda în Mediterană pentru
amatori. Noi, cu harta staţiunii Benalmadena în faţă, croim planul de a ne
plimba cu telefericul local. Pas de ajunge pînă acolo că transportul în comun
nu lucrează sîmbăta, duminica şi în zilele de sărbătoare. Întreb o taximetristă
(iarăşi o femeie :) ) dacă ne poate duce pînă acolo.
- Eu vă duc dar,
înapoi cine vă aduce?
Nu ştim, aşa că
preferăm să ne păstrăm forţele pentru următoarele zile care se anunţă pline şi
la fel de spectaculoase măcar ca ultimele două. Deja sîntem pe drumuri de
cîteva ore bune, plimbîndu-ne prin staţiune.
Dar. În preţul
biletelor a fost inclus avionul, transfer la şi de la aeroport, cazare şi două
mese pe zi: micul dejun şi la alegere, prînzul sau cina. Noi am ales cina. Cum
procedăm pentru masa de prînz? Ploaia a început să ne sîcîie de pe la ora 14
aşa că se exclude deplasarea la distanţă (nu putem prînzi la hotel contra
cost...). Numai că în timp ce eu mîzgălesc în agendă ceea ce citiţi, Silvia a
dat tîrcoale mai amănunţite prin împrejurumi şi a descoperit în apropiere de
hotel o terasă, El Parador II. Curat şi cochet. Vedere către Mediterana. Meniu
ultrabogat prezentat în spaniolă, engleză, franceză şi germană. Numai că ospătarul
ştie doar spaniola. Fac comparaţii între diversele denumiri ale diverselor
preparate şi comand. Nenea nu pricepe ce-i spun. Vorba bancului: - tu vorbeşti
limbi străine? - eu vorbesc dar nu pricepe nimenea ce spun :) .
Scot tableta şi
întreb de internet. Amabil, îmi tastează parola stabilimentului şi dau pe
translator romîno-spaniol. Spun ce scrie la translator, nimic. Resemnat, spun
cuvîntul magic: DORADA. Nenea zice că n-are. Dar, ne scoate din încurcătură un
ditamai grătarul în aer liber, grătar cu jeratic pe care se rumenesc cîteva
rude de-ale doradei. Evrika! Vechea limbă gimnastică face minuni: un deget
arătător face mai mult decît toate translatoarele din lume :) Poftă bună că prima sticlă de roze local – foarte
bun – este deja pe terminate. Da! Nenea a adus un ditamai peştele de vreo 40 de
cm. - pargo (sau snapper roşu) - şi a început să-l dezoseze şi să-l tranşeze lîngă
masa noastră, tratament de care am avut parte prima dată la Veneţia, apoi şi
prin alte părţi; nu şi în Ro...
Numai că. De data
asta a venit grataragiul să vadă două lucruri: dacă peştele fript la proţap
este corect şi bine pătruns peste tot şi dacă „nenea” îl tranşează / dezosează
corespunzător. Mărturisesc: e cel mai bun peşte pe care l-am mîncat în toată
viaţa mea, de pînă acum! Cel – mai – bun!
Şi apropo de
translator. Hi hi hi. Eu eram cel care nu pricepea :) „Nenea” ne-a citit repejor şi a înţeles ce vrem
chiar mai bine decît noi. Mă străduisem să-i explic că vrem mămăliga / polenta.
S-a prefăcut că nu ştie ce-i aia daaaaar, ne-a adus o garnitură (for fish)
făcută din cartofi, ciuperci, ardei şi morcovi, coapte la cuptor în ulei de
măsline. Un deliciu! He he heee, merge a doua sticlă? Cum nu? şi după ce comand
două expresso, remarc faptul că „nenea” ştie şi franceză şi engleză mai bine
decît mine dar negustor adevărat fiind, mi-a „pipăit” portofelul şi a ştiut ce
să-mi ofere (peştele adus este mai scumpişor decît dorada...). Vivat Espana! :)
Bon! Este fumatul
prohibit în Spania peste tot în spaţii închise? Este! Dar. E limpede că dacă
eşti la o terasă, începe ploaia şi din cauza ploii te muţi înăuntru, şi dacă
„nenea” observă că disciplinat fiind, ieşi afară pentru a fuma, şi dacă vede că
te-ai aşezat la o masă de lîngă intrare, îţi permite să fumezi în incintă.
Negustori? Da! Dar mai întîi de toate, fini cunoscători ai comportamentului
uman. Toată perioada petrecută în acest restaurant, (vreo trei ore), am auzit
în jurul nostru numai rîsete şi veselie. Unde o fi Parador I? O fi mai bine
acolo? Nu cred că vom afla. Nu în timpul acestei excursii :)
Iar îmi vine să
întreb: raiul pe pămînt? Sigur că DA! Mai are cineva îndoieli? Eu, nu mai am.
Raiul pe pămînt înseamnă să fii într-un ambient civilizat, nu neapărat luxos,
să ai parte de relaxare în compania persoanei iubite şi evident, să ai parte de
un tratament omenos din partea personalului de serviciu care în schimbul
banilor tăi, îţi oferă confort. Şi să nu uit: RAI înseamnă şi decuplarea totală
de la problemele generate de „dragnişti”: candidat unic, cenzură, bla bla bla,
bleah. Dragnea va pieri, raiul va rămîne.
A ieşit soarele
din nou. De ce nu mă mir?
Şi ca să încheiem
ziua frumos, ne-am văzut şi-am găvărit pe Skype cu Robi. Nu-i minunat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu