Vaporaşul

Acum ne-am reîntîlnit cu restul grupului la malul fluviului Guadalquivir 

lîngă un turn care-mi aminteşte de Turnul alb din Salonic, şi anume Turnul de aur. Ghidul a negociat preţul biletelor şi ne-a redus cheltuiala cu doi euro de persoană. Contează?

Dacă am crezut că doar întîmplarea a făcut ca şoferul autocarului de azi să fie de fapt o şoferiţă, n-am încotro şi trebuie să recunosc (cu plăcere) că aici în Al Andaluz prezenţa femeii este adînc implicată în viaţa societăţii: la cîrma vaporului care ne plimbă pe fluviu vreme de o oră, este tot o femeie. Vaporul trece pe lîngă diverse clădiri şi primim explicaţii în cîteva limbi de circulaţie. Ori nu aud, ori nu pricep ce spune ghidul, cert este că n-am înţeles mare lucru. Ei şi? Vremea este splendidă şi ne bucurăm cît de mult putem de savoarea plimbării. 

.

Deşi cînd am cercetat pe internet condiţiile meteo se cam anunţau nori şi ploaie, avem parte de soare şi deconfort meteo, ambient care permite pantaloni scurţi şi tricouri fără mîneci. Întreb din nou: raiul pe pămînt? Răspund fără ezitare, DA! J

S-a terminat ora de plimbare. Autocarul  ne aşteaptă conştiincios la îndemînă, în faţa turnului, deci ne aşternem la drum spre casă. Doar numim “acasă” orice domiciliu temporar, nu? Mergem întins cale de vreo 130 de kilometric apoi facem popas în acelaşi loc unde am oprit şi la venire. 25 minute. Cu puţin noroc vom ajunge la Malaga pe la ora 20 şi peste încă una oră, la hotel. Aşa a şi fost şi după o cină împărătească – inclusiv  homar şi scoici – ne-am regalat cu ceva beţivăneală de soi şi la somn cu noi că şi mine avem treabă.