Bonus.
Din tolba cu “poveşti frumoase”:
“ Regele Saul al Israelului l-a adus la curtea sa pe David păstorul, pe care-l înconjură cu onoruri pentru că-l ucisese pe Goliat.
Lui David îi plăcea foarte mult muzica şi, la vederea unei harpe de o mare frumuseţe, aflată în palat,a fost încântat.
Saul a zis:”M-a costat mult instrumentul ăsta, dar el m-a dezamăgit. Nu scoate decât sunete urâte”.
David a luat harpa ca s-o încerce şi a scos dintr-ânsa melodii atât de minunate,încât toţi au fost impresionaţi. Părea că harpa aceea râdea, şi cânta, şi plângea.
Regele Saul a întrebat:”Cum se face că toţi muzicanţii pe care i-am chemat au scos numai sunete false din harpa asta, şi numai tu ai putut să cânţi cu ea?”
David, viitorul rege, a răspuns:”înaintea mea, toţi au încercat să-şi cânte pe aceste coarde cântecele lor. Dar eu am cântat la ea propriul ei cântec:”I-am reamintit cum a fost cândva un pom tânăr, cu ramuri pline de păsări cântătoare şi crengi cu frunze verzi şi cu flori care se deschideau în lumina soarelui. I-am reamintit de ziua în care au venit oamenii să-l taie -şi ai auzit-o plângând sub degetele mele.
Apoi i-am tâlcuit că nu acesta era sfârşitul: murind ca pom, avea să înceapă o viaţă nouă, în care va înălţa slavă Domnului, ca harpă- şi aţi auzit-o cum s-a bucurat sub mâinile mele” (Richard Wurmbrand -o veche legendă evreiască)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ai schimbat aspectul blogului?
RăspundețiȘtergereȘi adresa?
Dar nu arată rău deloc. Nț, nț, nț :)
Nţ, Nţ, Nţ. Am două bloage. :)
ȘtergereEu te citesc aici!
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Gina!
ȘtergereProbabil că începînd de mîine sau de luni, voi neglija mai puţin acest blog...