Parabola rabinului Eisik

După mulţi ani de sărăcie grea, care însă nu i-au zdruncinat încrederea în Dumnezeu, rabinului Eisik din Cracovia i s-a poruncit în vis să meargă să caute o comoară la Praga, sub podul care duce la Podul Regal. După ce visul s-a repetat de trei ori, rabinul Eisik s-a hotărît şi a plecat la Praga. Numai că podul era păzit zi şi noapte de gardieni, astfel încît rabinul nu îndrăznea să se apuce de săpat. Venea însă în fiecare dimineaţă lîngă pod şi îi dădea tîrcoale pînă seara. În cele din urmă, şeful pazei, intrigat de ceea ce vedea, l-a întrebat, politicos, ce caută acolo: caută ceva anume sau aşteaptă pe cineva? Atunci rabinul Eisik i-a povestit visul datorită căruia venise de atît de departe la Praga. Paznicul a izbucnit în rîs: „Bietul de tine, cu pingelele tale tocite! Ai pornit la asemenea drumeţie de dragul unui vis! Deh, aşa e cînd te încrezi în vise! Şi eu ar fi trebuit să-mi iau picioarele la spinare, cînd mi s-a poruncit odată, în vis, să merg la Cracovia şi, în odaia unui jidov pe care chipurile, îl cheamă Eisik, fiul lui Jekel, să sap undeva după sobă, ca să găsesc o comoară. Eisik, fiul lui Jekel! Parcă mă văd la locul cu pricina – unde probabil jumătate din locuitorii evrei se numesc Eisik şi cealaltă jumătate Jekel – scotocind prin toate casele!” Şi paznicul a izbucnit din nou în rîs. Rabinul Eisik s-a înclinat, s-a întors acasă, a dezgropat comoara şi, cu o parte din ea, a construit o casă de rugăciune care se numeşte Şcoala „Reb Eisik Reb Jekel”.

Voi ce-aţi face cu banii dacă aţi descoperi o comoară? J