La spartul tîrgului

Chiar nu ştiu de ce am amînat să merg la ediţia Bookfest din decembrie a.c. pînă azi. Nici nu are importanţă. Treburi, pregătiri de sfîrşit de an, etc. Am fost azi. În treacăt fie spus, mai mult am fost curios să văd Biblioteca Naţională decît tîrgul de carte. Las la o parte faptul că staţia de autobuz nu opreşte cum ar fi firesc, în dreptul Bibliotecii; staţia este situată la vreo două sute de metri mai încolo, în plin cîmp. Cîmp rezultat în urma demolărilor demente ale ceauşescului. Trecem şi  peste aceste incoveniente.

Pe dinafară, Biblioteca pare a fi o clădire modernă; geamuri generoase par să se constituie într-un luminos îndemn. Imediat ce am intrat, senzaţia de absurd se instalează. Este cum nu se poate mai limpede că structura edificiului, nu putea să fie altceva decît este: o oglindă vie a unei concepţii staliniste despre cultură: spaţii largi copmplet nefuncţionale, paznici cu duiumul, atmosferă apăsătoare. Nu ştiu cum sunt spaţiile de la etaje unde probabil că sunt sălile de lectură şi fondul de carte. Nici nu cred că voi mai merge vreodată pe acolo, să văd.

Revin la Bookfest. Intrarea liberă. Devin circumspect: ştiu din experienţă că atunci cînd auzi de lucruri ieftine trebuie să ciuleşti urechile, iar cînd auzi de gratuităţi, trebuie să fugi cît se poate de repede. N-am fugit.

Cum am intrat, am văzut standul editurii Humanitas. Lipit de el, standul editurii Polirom. Împreună, nu depăşeau ca expunere şi ca importanţă, standul unei edituri oarecare. Întreb de vreo cîteva cărţi pe care voiam să le cumpăr. Întreb degeaba; n-au. Mai fac cîţiva paşi în căutarea altor edituri. Aceeaşi linişte dezolantă şi aceeaşi ofertă de carte: săracă; jenantă; meschină; nesemnificativă. Chiar nu am reuşit să înţeleg de ce. Pentru organizatorii acestui simulacru de Bookfest, am un singur lucru de spus: ruşine!

Şi cred că mulţi amatori de carte au gîndit la fel ca mine, fie şi prin absenţă. Dacă la toate celelalte Bookfest-uri la care am participat (la toate!), audienţa a fost maximă pînă în ultima oră, aici cred că s-a stabilit un record negativ; e de mirare? NU! De  ce? Nu ştiu.

Poate sînt subiectiv, poate nu, dar este prima dată cînd regret că am fost acolo, la acst tîrg de carte. Am avut sentimentul că iar, cartea este pusă la index, exact ca pe vremea interdicţiilor culturale de maximă respiraţie.

Era să uit: la concurenţă cu oferta de carte, la mare preţ a fost în mintea organizatorilor oferta de cadouri: gablonzuri, fleacuri, etc, chipurile cadouri de Crăciun.

Fiasco total!