O - altă - carte

În afară de faptul că nu este român să nu fi scris în viata sa măcar o poezie, aproape că nu există om pe lumea asta, care să nu exclame pierdut în visare ; Eheeei, viaţa mea e un roman ! Este ? Sigur că este. Nescris. 
Am putea să luam de exemplu, vecinul care tocmai s-a mutat în apropiere. Vine dintr-un orăşel nu prea îndepărtat, şi împreună cu soţia sa, formează Perechea Perfectă. Căsnicia În Persoană. Idealul Matrimonial. Încă n-au copii, dar nu există nici-o urmă de îndoială : vor avea, nu prea tîrziu şi desigur că vor fi mai mulţi. Asta spre deosebire de vecinul care s-a mutat în apropiere mai de mult, şi care nu are decît un băiat. Între tată şi băiat, este o relaţie specială : se iubesc la nebunie, urîndu-se din răsputeri. Tatăl, monogam convins, refuzase absolut toate ocaziile în care cîte-o văduvă sau cîte-o vecină mai înfocată i se oferiseră. Era bisericos moderat, chiar îl enerva insistenţa cu care o nou convertită de la unitarieni, ţinea să demonstreze ostentativ, cît de bine ştia domnia sa, ritualul. 
Baiatul, proaspăt student, nu înţelegea cîtuşi de puţin cum pot oamenii să trăiascăchiar atît de mult! Peste patruzeci de ani ? Cincizeci ? Dar asta e o veşnicie, iar cei care pretind că au mai mult, sigur că sunt farsori. Soţia sa, trebuind să scrie un articol despre o reprezentaţie teatrală, fusese pur şi simplu şocată cînd a văzut că unul dintre actori, se dezbrăcase în faţa publicului şi jucase nud, pe întreaga durată a spectacolului. Şi mai şocată fusese la ieşire, cînd un grup de studenţi manifestau cu placarde mari, pe care erau scrise cu majuscule, să se vadă bine de tot, toate cuvintele obscene imaginabile. Pe unele dintre ele, nici măcar nu le cunoştea. Libertatea de expresie, NU ! MAI ! POATE ! FI ! în-gră-di-tă. Clar ? Ei, fir-ar să fie de bun simţ, ce o mai fi fiind şi acela! 
Soacră-sa, după un atac cerebral, fusese internată într-un azil pe care nu-l suporta. Dar nu avea de ales, că nu mai putea să vorbească. 
Vă sunt familiare astfel de situaţii ? Atunci este vremea să le aşterneţi pe hîrtie, daţi personajelor nume false, ca să nu vă dea nimeni în judecată, mai înfrumuseţaţi puţin lucrurile, şi cu puţină şansă, cartea va vedea lumina tiparului. Apoi, cu puţin marketing inteligent, cartea va avea o cautare nesperată. 
” Una dintre cele mai importante cărţi din a doua jumătate a secolului XX. O capodoperă!” , scrie in Washington Post Book World. 
“Un roman unic şi fascinant, care nu seamănă cu nici una dintre cărţile pe care le-am citit vreodată“, spuneJoseph Heller, autorul romanului Catch-22. 
Tocmai v-am prezentat două păreri asupra romanului Bullet Park / John Cheever / Polirom. Nu ştiu din ce motive, critica literară îl denumeşte pe Cheever, un cehov al suburbiilor, iar acesta este cel mai profund şi mai provocator roman al său, după părerea exprimată nu se ştie de cine, în The New York Times. 
Părerea mea este să începeţi să vă scrieţi cartea. Sigur aveţi ceva mai bun de spus.