Biletul

Deschid alene un  ochi şi privesc pe fereastra la care perdelele grele de brocart sunt deja trase. Este senin şi soarele începe să-şi reverse generos, strălucirea peste oraş. Nu este forfotă pe străzi pentru că este sîmbătă iar lumea,  doarme ceva mai tîrziu. Numai eu parcă sînt blestemat să mă trezesc matinal şi cînd nu este neapărată nevoie; asta o fi vreo boală? – mă întreb bombănind…

Mă dau jos din pat şi mă îndrept spre bucătărie să pun de cafea. Desfac un pachet de biscuiţi şi ronţăi cu poftă unul, aşteptînd să fiarbă apa, şi descopăr contrariat sub un ghiveci din ceramică arsă unde tronează o begonie înmiresmată, un bilet. Iubitule, citesc, îţi spun cu cele mai blânde vorbe: lipsesc cîteva zile şi te rog să fii băiat cuminte; în loc să mai umbli prin baruri, mai bine fă şi tu curat în balcon, du-mi blana de nurcă la curăţat şi n-ar strica să pui barca…

Stoooop spun în sinea mea. Stop! Begonie înmiresmată? Ceva nu miroase a bine aici! Baruri? Balcon? Baaaarcă? Blană de nurcă? Ce aiureli sunt acestea? Şi brusc, înţeleg: visez! J.

Nu după multă vreme, mă trezesc cu adevărat şi răsuflu uşurat: perdelele acoperă  fereastra pentru că afară încă mai este frig, iar la bucătărie lumina străluceşte: iubita mea îmi zîmbeşte din prag şi mă îmbie cu cafeaua deja aburind… 

Vouă vi se întîmplă să fiţi conştienţi în somn, că visaţi?