Situat pe malul lacului Leman, cel mai mare lac
din Europa occidentală, Castelul Chillon este un vestit punct de atracţie
pentru turiştii care vizitează Elveţia.
Accesul la castel se face relativ
simplu, fie cu vaporaşul care face înconjurul lacului Leman, fie din Montreux,
pentru cei care au ajuns aici cu trenul, cu autocarul sau cu automobilul. De
istoria acestui lac se leagă o bună parte a istoriei atît a Elveţiei cît şi a
Franţei. Am să încerc o traducere a pliantului primit la intrare, a
principalelor date consemnate aici. Rog pe oricine îmi poate furniza amănunte
să nu ezite să mi le ofere. Deci.
Aşa cum se
prezintă acum, Castelul Chillon este rezultatul a mai multor secole de
construcţie şi de reamenajări diverse. Construit pe o insuliţă stîncoasă,
castelul a oferit o protecţie naturală şi un amplasament strategic pentru
trecerea dintre nordul şi sudul Europei. Istoria castelului a fost marcată de
trei mari perioade: perioada savoiardă ( din secolul XII pînă în 1536);
perioada bearneză (din 1536 pînă în 1798); perioada actuală începînd din 1798
de cînd castelul aparţine cantonului Vaud. Cercetările arheologului Albert Naef
(1862 – 1936) au atestat locuirea acestui sit încă din perioada bronzului. Cea
mai veche menţiune scrisă despre acest castel datează din 1150; familia de
Savoia controla deja această fortăreaţă şi evident, şi căile de navigaţie de pe
Lacul Leman. Elveţienii, cu precădere
bearnezii au cucerit Ţara Vaud şi au ocupat Castelul Chillon în 1536.
Timp de 260 de ani, castelul a servit ca fortăreaţă, arsenal şi ca închisoare.
În timpul revoluţiei din 1798, bearnezii au părăsit Castelul Chillon, care
începînd cu anul 1803 aparţine cantonului Vaud.
În cartea sa, Rinul, Victor Hugo face referire la
un anume Francois Bonivard (1493 – 1570) istoric şi om politic care a fost
întemniţat aici.
O legendă afirmă că un mare admirator al acestui om care
fusese inclusiv stareţ la o mănăstire, s-a deghizat şi a reuşit să intre în
castel pentru a încerca să-l elibereze. Descoperit, a fost la rîndul său,
întemniţat. Ştiind că acest castel era înconjurat de apă, a reuşit să sară pe o
fereastră. N-avea bietul de unde el să ştie că Lacul Leman scăzuse foarte mult,
şi s-a zdrobit de stînci. Istoria n-a reţinut mare lucru despre acest tînăr
dar, Victor Hugo îi atribuie şi un nume: Michel Cotie. Care-i adevărul?
Adevărul este că însuşi Lord Byron a încercat să afle mai mult despre această
istorie dar, nu a primit autorizaţia necesară. Există totuşi o inscripţie care
atestă trecerea poetului prin acest castel, şi o pereche de cătuşe despre care
se afirmă că l-ar fi înlănţuit pe Bonivard. Ador legendele! Se pare că dincolo
de legendă, aici erau întemniţate şi bietele femei despre care se credea că
sunt vrăjitoare. Şi nu doar întemniţate ci, torturate şi chiar arse pe rug.
Dincolo de istorie şi de legende, acest castel, este un obiectiv turistic
interesant, care oferă privelişti minunate de la înălţimea donjonului spre
Montreux şi spre Lacul Leman. Dacă ai o imaginaţie destul de bogată, poţi
pretinde că vezi şi Lausanne Geneva
În prezent, la castel
sunt organizate diverse evenimente culturale. Şi cred că merită amintit faptul
că acest castel este proprietate privată, iar o serie de încăperi sunt strict
interzise publicului.
va urma
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu