Căpitanul Alatriste

“Nu era nici cel mai cinstit, nici cel mai cucernic dintre oameni, dar era viteaz – spune povestitorul din carte (scrisă la persoana întîi) – şi luptase ca soldat al corpurilor noastre de infanterie tercios viejos în războaiele din Flandra. Cînd l-am cunoscut, trăia de azi pe mîine la Madrid, lăsîndu-se năimit pe nimica toată pentru treburi greu de mărturisit, adesea ca spadasin în slujba altora care nu aveau dibăcia, nici cutezanţa să-şi rezolve singuri problemele. Ştiţi domniile voastre: colo un soţ încornorat, doncolo un proces pentru o moştenire dubioasă, ba niscai datorii la jocul de cărţi plătite doar pe jumătate, ba cîte altele.”

Inigo, căci acesta este povestitorul, este un copil de vreo doisprezece ani, fiul unui fost camarad de oaste al căpitanului Alatriste care îşi lăsase oasele pe cîmpul de luptă, şi al unei femei care preferase să-şi trimită copilul în grija căpitanului, ea avînd cu totul alte lucruri de făcut decît să mai hrănească un plod destul de mare, după părerea sa.

Dar substanţa acestui savuros roman este alta decît măruntele intrigi ale borfaşilor sau ale soţilor încornoraţi, se pare foarte numeroşi încă de pe vremurile acelea, pînă în zilele noastre.  În această carte este descrisă lupta de culise de la Curtea regelui Spaniei, în care o parte dintre curteni dorea o alinţă cu Anglia, alianţă la care cealaltă parte dintre curteni se opunea cu străşnicie. Alianţa ar fi trebuit să fie întărită de căsătoria vlăstarelor regale, fata regelui spaniol şi băiatul regelui Angliei.

Alatriste fusese angajat să sperie şi să prade doi emisari care veneau din Anglia. Eventual, să-l rănească pe unul dintre ei, dar nu mai mult. Cine îl angajase? Aţi ghicit: însuşi Contele de Olivares care îi încredinţase misiunea, protejat de o mască. Numai că Biserica Catolică se opunea cu străşnicie acestei alianţe cu “ereticii” şi prin urmare ordonase căpitanului uciderea emisarilor. Care se răzgîndeşte exact în toiul ambuscadei în care cei doi emisari, fuseseră atraşi. De ce se răzgîndise Alatriste şi ce duşmani îşi făcuse cu acest prilej, veţi afla citind cartea.  . Şi chiar mai mult decît atît. Lectură plăcută.  

Despre autor – Arturo Perez-Reverte – (şi despre altă carte a sa)  am mai scris odată AICI