În secţiunea “Biblioteca Ioan Petru Culianu" a Editurii Polirom a apărut şi acest volum de povestiri care cuprinde scrierile din tinereţe ale lui Culianu, pînă la plecarea sa din ţară. Volumul este prefaţat de Dan C. Mihăilescu şi redau aici fragmentul de pe copertă:

“La 1871, romanticul student vienez Eminescu era absorbit de vis, himerism, arhei, ştiinţe oculte, Ahasver, vălul lui Isis, alchimie şi astrologie. La 1971, romanticul student bucureştean Culianu a absorbit deja toată acea ‘lume’ eminesciană, îl dublează pe Schopenhauer cu Jung, pe Kant cu Kierkegaard, pe Gautier cu Borges. Ca şi la Eminescu şi Eliade, la Culianu, în prozele sale, nici o hermeneutică nu poate fi vreodată excesivă.

La tot pasul apar simboluri policentrice, iar referinţele se ramifică de la Casa Usher la Remember-ul matein, de la  Cezara  şi Contes cruels la Novalis şi – de ce nu? – la cromatica strălucitoare a mandalelor din epoca hippy a anilor ’60, cu extazele psihedelice. Nu vă lăsaţi scandalizaţi de atari trimiteri în timp, fiindcă, dincolo de mulţimea şi limpezimea simbologiei arhaic-romantice, prozele lui Culianu din anii 1967-1972 au subtextul fermecător de impregnat de acel extraordinar amestec de rock, indianistică, etno-melo-filosofie ‘haiducească’, magie, alcool, sincretism religios, extaze yoghine sau de Kama-sutra, erudiţie şi senzualism ca la generaţia ’27, plus frenezia comunitară a libertăţii împărtăşite ce caracteriza tînăra generaţie din anii festivalului de la Woodstock – ori de la Clubul Arhitecturii bucureştene, anii Phoenix sau Sideral.”