Fotbal

Elev fiind, Constantin Noica a fost admonestat de profesorul său de sport: niciodată nu vei realiza ceva în viaţa ta; nu ştii să perseverezi.

Despre ce era vorba? Simplu: într-un joc de fotbal organizat de domnul profesor, Noica nu a mai alergat după o minge la care ŞTIA că nu mai poate ajunge; de aici şi reproşul domnului profesor.

Anii au trecut, iar filosoful Noica a exprimat o dată, o nedumerire: cum pot 22 de oameni să alerge după o minge, iar cînd o prind, să-i dea cu piciorul? Maaare dilemă. J

După alţi ani de zile, domnul Andrei Pleşu avea să găsească un răspuns: Noica nu privea la fotbal; el se gîndea la fotbalitate! J

Un mare amic al domnului Pleşu, a ricanat: Pleşu habar nu are despre fotbal. J

Habar nu am cît habar are domnul Pleşu despre fotbal.

Probabil că de aici provine şi celebra sintagmă a lui Noica: “există întotddeauna riscul de a deveni profesor.” J

În timp, nici eu nu mai am nici măcar cel mai mic habar despre acest sport devenit o uriaşă şi imundă afacere; şi nu doar în ţara miticilor şi a săndeilor ci, chiar la nivel mondial, în epoca blatterilor fără frontiere.

Voi, ce părere aveţi: există fotbalitate? J