Se pare că între aceste două coordonate se “petrece”
întreaga noastră viaţă. De cînd apărem pe această lume, suntem legănaţi pe şi
de magia poveştilor care ne sunt spuse. Ochii noştri se deschid mari, către
tărîmurile de vis pe care suntem invitaţi să hălăduim încă de cînd începem să
fim cît de cît conştienţi că suntem prezenţi, în această lume. De pe la vreo
trei anişori…
Ne spun poveşti părinţii noştri, bunicii noştri, ne spun
poveşti educatorii şi profesorii noştri. Toată lumea, ne spune poveşti.
Şi tot de la începuturile copilăriei noastre, suntem
iniţiaţi în EROS. Suntem invitaţi de mici copii, să înţelegem ce este de fapt,
iubirea.
– “ Pe cine iubeşti tu mai mult, pe maaaami, sau pe taaaati
– suntem întrebaţi la vîrsta la care cei care ne întreabă, cred că le putem da
răspunsuri. Şi noi copii neştiutori, răspundem: pe: J .
Sigur că noi copii fiind, habar nu avem ce spunem şi nici de
ce spunem ce răspundem la întrebările celor care ne întreabă. Dar aceste
întrebări ne rămîn săpate adînc în memorie. Nu şi răspunsurile. Răspunsurile pe
care le dăm atunci, ne sunt amintite cu nostalgie mult mai tîrziu, abia atunci
cînd începem să ne afirmăm ca tineri care chiar încep să înţeleagă, măcar, cîte
ceva.
Tineri fiind, începem să fim dominaţi de EROS. Ne
îndrăgostim de colegi/colege, de prieteni/prietene, ne îndrăgostim de
profesori/profesoare, de vecini sau de vecine. Hormoni? Este ceva mult mai mult
decît atît. Este vorba despre o trăsătură adînc săpată în genomul nostru. Şi nu
spun vorbe mari. Sînt absolut sigur, că nimeni nu poate trăi pe această lume,
dacă această magie a erosului nu
ne-ar conduce viaţa de la început, pînă la sfîrşit…
De ce spun acest lucru? Simplu: pentru că fără erosul care
ne domină, n-am crede în magia pe care o pot adăuga lumii pe care ne pregătim
să o părăsim, copiii şi nepoţii noştri. NU? J
Şi întocmai cum au făcut predecesorii noşti, le spunem
urmaşilor noştri, poveşti magice dominaţi fiind, de eros.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu