19 iulie 2019. Alcobaca

Am aflat pe drum că Alcobaca este cea mai veche mănăstire gotică din Portugalia dar că cealaltă mănăstire pe care o vom vedea astăzi este mult mai mare și mult mai interesantă. Vom vedea.

Acum suntem în autocar și ascultăm povestea revoluției din 1974. Ceva cu dictatorul Salazar. Habar nu am despre ce este vorba, pe vremea aceea tocmai terminasem serviciul militar obligatoriu și nu le aveam cu politica de nici-un fel.

Dorința de a vizita Portugalia o aveam de mult, vroiam să vedem Fatima, dar după ce-am citit și cartea domnului Radu Paraschivescu Cu inima smulsă din piept, o superbă poveste de iubire pe nedrept necunoscută marelui public pentru că nu-i tot atît de celebră ca Tristan și Isolda sau ca Romeo și Julieta, de unde am aflat că Mănăstirea Alcobaca adăpostește cavourile  în care se odihnesc Pedro și Inez, am adăugat încă un motiv pentru a face o vizită aici. Și iată-ne în drum spre una dintre destinațiile dorite de noi. Vom vizita și Fatima, nu peste multă vreme.

Voi cita din ediția în limba română a lucrării Portugalia, pe care am cumpărat-o la Batalha.

”Rîurile Alcova și Baca, unite, au dat numele acestui oraș. În centrul său se ridică cea mai mare biserică din Portugalia, numită Real Abadia de Santa Maria de Alcobaca, unul dintre cele mai bune exemple de mănăstire medievală pe care UNESCO a recunoscut-o ca Patrimoniu al Umanității. D. Afonso Henrique, primul rege al Portugaliei promisese că dacă îi învinge pe arabi în lupta de la Santarem, va ridica un mare templu în cinstea acelei zile. Și așa s-a întîmplat ca în 1147 regele a învins apărarea musulmană  stabilită în oraș și în 1153 a fundat mănăstirea din Alcobaca a cărei construcție a fost terminată în 1223.”

Din povestea de iubire dintre Pedro și Inez am să spun pe scurt că Afonso,  tatăl lui Pedro l-a căsătorit în scop politic cu Constancia în a cărei suită se afla și Inez, o frumusețe de care Pedro se îndrăgostește fulgerător, dragoste împărtășită la început pe ascuns, apoi pe față, sfidînd întreaga curte. După moartea bolnăvicioasei Costancia, Pedro se căsătorește în ascuns cu Inez cu care are și trei copii, și după ce regele l-a repudiat au trăit la Coimbra. Dar regele a ordonat asasinarea lui Ines. După moartea lui Afonso, devenit rege, Pedro o dezgroapă pe Ines și o împodobește cu straie regești, silind curtea să-i acorde toată onoarea la fel ca unei regine. Pedro a ordonat apoi construirea celor două morminte care stau în fața altarului, de o parte și de cealaltă a crucii din centru, pentru ca Judecata de Apoi să-i găsească față în față.

Nu știu dacă se mai găsește această superbă carte dar puteți citi o modestă prezentare    

AICI

Ioana a reconstitui povestea lui Ines și a lui Pedro, povestind toată întîmplarea și punînd cîțiva turiști să joace rolurile diferitelor personaje J din cartea domnului Paraschivescu dar fără să-l amintească deși eu o întrebasem dacă a citit-o…

La ieșirea din mănăstire vedem șase portocali plini de rod. Cum au scăpat portocalele de curiozitatea turuștilor? Sunt acre, bune numai pentru gem J

Ne-am plimbat puțin prin cochetul orășel. Am avut ceva timp liber dar mere de Alcobaca n-am găsit J

Urmează Nazare