Nu-i departe deloc și
mintenaș ajungem în localitatea Batalha unde vom vizita Mănăstirea Santa Maria
da Vitoria, impresionantă construcție în stil gotic inițial, apoi în stil
manuelin, pentru a comemora Victoria asupra spaniolilor de la Aljubarrota în
urma căreia Portugalia a redevenit independentă timp de două sute de ani. Construcția
a fost începută la trei ani de la victorie, adică în anul 1388 și s-a derulat
pe parcursul a șapte domnitori pînă la D. Manuel I care a abandonat-o, preferînd
construcția mănăstirei Dos Jeronimos pe care am vizitat-o chiar în debutul
acestui periplu. Astfel aici a rămas neterminată o capelă denumită Capelas
Imperfeitas în care este înmormîntat singurul reprezentant al unei dinastii
care nu are un mormînt acoperit, regele D. Duarte I. Este o clădire cu adevărat
impresionantă , formată din mai multe corpuri, adăugate de-a lungul vremii. Aici
se află și mormintele a doi ostați necunoscuți din timpul WW I și de aceea aici
este o garnizoană militară. Am avut norocul să vedem o scurtă și interesantă
ceremonie a schimbului de gardă, am făcut și un clip dar nu-l pot încărca aici,
doar pe fb. Am în schimb destul de multe poze care vor trebui să vorbească în
locul meu, eu aici limitîndu-mă să cumpăr cartea amintită, carte din care mă inspir chiar acum, pentru cele scrise
mai sus J
Pe drum către Porto aflăm
ceva amănunte despre vinul de Porto , celebru
în toată lumea. Care vin ajunge la 21-22 grade tărie, adică-i un fel de țuică;
orice vin care-și merită numele are în jur de 12 grade tărie. Și degeaba
citești pe etichetă vin sec, tot dulce este și pentru mine, nesuferit J
Sunt vreo 50 de producători
de vin de Porto , albe, roșii parcă și roze,
unele dulci altele așa zis seci. Vinul este cupaj iar anul afișat pe etichetă
este o medie (???) Rareori sunt vinuri care afișează anul de producție. În fine.
Vom avea parte și de o degustare…
Am ajuns la hotel și mă abțin
să fac altă remarcă în afară de faptul
că-i destul de modest. La recepție ne-au somat să plătim taxa de stațiune
anticipat pentru două zile! La masă, așteptăm îndelung să ne servească cina. În
sfîrșit au adus o supă-cremă leșinată și o chestie destul de incertă, cu
bucățele de pește, cu fidea și cu salată verde. Desertul a fost comestibil:
ceva în chip de prăjitură cu cacao și o felie foarte bună de portocală
adevărată. De pîine nu s-a atins nimeni. Iar dacă vrei vin, 100 ml de vin alb
sau roșu costă 4,5 euro. Mda. Gata și pentru azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu