vineri, 2 august 2019

Guimaraes


În drum spre Porto facem un mic ocol către Guimaraes socotit a fi orașul de origine a Portugaliei de către primul  său rege, D. Afonso Henrique, care s-a și încoronat aici în 1139, acest oraș fiind locul său natal.
Acest oraș are un magnific centru vechi foarte bine conservat iar o stradă face legătura cu centrul nou.
Mai întîi ne oprim la Capela sf. Mihael unde legenda spune că regele a fost botezat într-un vas de botez care se păstrează în Biserica San Miguel do Castelo, un templu roman din secolul XII . Ce ne-am face fără legende?

Apoi intrăm în oraș pe care îl vizităm agale, nici prea mare nu e, apoi iar avem o pauză pe cont propriu. Robi s-a topit la cumpărături, (încălțăminte) Silvia s-a topit în direcția unei biserici de care locul este plin, de exemplu Nossa Senhora da Oliveira, înființată în secolul X, dar eu sînt prea confuz și nu mai pot asimila pic de informație, așa că mă așez la o terasă și topesc niște bericioaică J










Spun din nou că vremea este excelentă, în ton cu ce se spune despre meteorologia din Portugalia.
Aproape de ora 17 pornim spre Porto, aflat la 50 de km. Am făcut schimb de email cu Ioana 
pentru pozele de grup de la Nazare. Pînă acum, 02 08 2019, încă nu am primit răspuns; am aflat că ar fi cu alt grup prin Rusia, mai aștept și dacă mă enervez îi dau un telefon; sau două; sau trei. Păi? J
Mă pufnește rîsul cînd îmi aduc aminte cum am subtilizat un baton de scorțișoară aflat pe masă printre condimentele uzuale, cum sunt sarea și piperul, uleiul și oțetul. Credeam că ospătarul le va completa. Ei aș! J Așa că am întrebat dacă pot să iau un baton și primind încuviițarea, le-am înșfăcat pe toate. Voi știți cît costă un baton de scorțișoară în ro? Nici eu pentru că nu se prea găsesc… Măcar acum am trei batoane J
Trecem peste episodul acesta parte amuzant, parte nu prea…
Am revenit pe autostradă dar trebuie să remarc că pînă și cele mai prăpădite drumeaguri secundare sunt prevăzute în cea mai mare parte, cu pasaje și separatoare, care fluidizează traficul. Asta ar fi o soluție la îndemînă și drumarilor noștri dacă autostrăzi nu pot și nici nu vor să facă. Dar…
Iar ne-am separat. Unii vor merge cu Ioana la cumpărături, cred, ceilalți printre care și eu, mergem cu autocarul la hotel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu