La fața locului am făcut numai scurte notițe, așa că voi cita din cartea
deja amintită, Portugalia, ediția în limba română cu ortografia din carte
”Coimbra asezata pe o coasta a dealului Alcacava curgînd in drepta saraul
mondego, acest oras ocupa al teilea loc pe tara,fiind recunoscut ca un sediu al
universitatilor veichi din Europa. Prin tradiotie Lisabona si Porto sunt
recunoscute ca orase de importanta ecconomicai politica, dar nici una nu areputerea
de a concura pe plan cultural. Potrivit proverbului porughez se spune ca:
Lisabona se distreaza Coimbra canta, Braga se roaga si Porto munceste. Romanii
au fundat in acest loc, orasul numit Aeminium, oras care pe masura ce se
dezvolta a trecut sub protectia orasului vecin, Conimbriga la 15 kilometri spre
sud. Numele de Coimbra a fost adoptat dupa ce s-a distrus Conimbriga in anul
468. In secolul VIII arabii au dominat orasul fiind eliberea de Fernando cel
mare de Castela, in 1604. In 1139, Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei
a decis să mute capitala tarii in Coimbra, decizie care durat pona in 1256.
Zona mai inalta a orasului cuprinde Universitatea, principalele monumente si
cartierele vechi, unde multe secole se gaseste Coimbra incercuita de ziduri
inalte. (...) Partea de jos a orasului e mai mult o zona populara, comerciala
si foarte agitata.”
Noi am urcat cu autocarul pînă la Universitate apoi după o scurtă pauză am
pornit către orașul de jos pe niște pante destul de abrupte, pe alocuri ajutați
de șiruri de trepte. Am făcut și ceva poze frumoase, lumina bună m-a ajutat în
acest sens.
Am trecut și pe lîngă vechea catedrală.
Îmi mai aduc aminte că numărul studenților trece de 24 de mii, iar turiștii
sunt întîmpinați la autocar de studenți îmbrăcați în uniforme, care vînd pixuri frumos împodobite. Și bineînțeles
suntem și aici invitați la fado, Coimbra
fiind adevărata patrie a acestui gen muzical, fado care diferă de fado-ul de la
Lisabona, de exemplu.
Ajunși în partea de jos a orașului iar am primit ceva timp pe cont propriu,
după ce am văzut un spectacol stradal oferit de studenții de la medicină pe
care l-am filmat dar nu pot să-l postez aici, că nu mă lasă mașinăria asta
afurisită.
Silvia s-a dus împreună cu Robi la o catedrală, dar eu am preferat un loc
la umbră...
A fost frumos pînă aici, mai avem și mîine o zi, dar mai lesne, așa, ca
pentru niște turiști fericiți dar destul de obosiți...
Urmează Fatima
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu