Agricultura este reprezentată aici de eucalipt, măslini și de stejarul de
plută, din ale căror ghinde se hrănesc porcii care capătă un gust special. Plus
de asta, această regiune este cunoscută prin vinul de Alenteja, a doua marcă
din Potugalia după vinul de Porto.
Arborii de plută sunt la mare preț aici, iar tăierea lor aiurea este foarte
aspru pedepsită; un departament întreg se ocupă cu inventarul tuturor copacilor, dintre care cel mai bătrîn are 258
de ani!
Ogoarele sunt atent irigate cu instalații asistate de calculator, așa cum
am mai văzut în Israel, de exemplu. Arborele
de plută ocupă 8% din suprafața Portugaliei, iar 51% din comerțul
mondial de plută este deținut de Portugalia.
Dinspre Noua Zeelandă și Australia a apărut pericolul dopului de metal,
am văzut acest lucru în Canada. În România, deocamdată această modă n-a prins,
slavă Domnului.
Dacă tot am adus aminte de cele sfinte, hai să citim măcar o dată
RUGĂCIUNILE ÎNGERULUI DE FATIMA
”Dumnezeul meu, cred în tine, te ador, sper în Tine și te iubesc. Te rog
iartă-i pe cei care nu Te adoră, care nu speră și care nu Te iubesc.
Prea Sfîntă Treime, Tată, Fiu și Spiritul Sfînt! Îți jertfesc prețiosul
trup și sîngele, sufletul și Divinitatea, Domnului nostru Isus Cristos, prezent
în toate tabernacurile lumii: drept ispășire pentru insultele, sacrilegiile și
indiferențele, prin care El a fost rănit. Prin nesfîrșitele merite ale Inimii
Sale, și prin cele ale Preacuratei Inimi a Mariei te implor pentru convertirea
săracilor păcătoși.”
Am găsit această rugăciune pe unul dintre pliantele distribuite de Ioana.
Cazare la hotelul Villa Galle, cam pretențios la prețuri pentru pungile
noastre; organizează în fiecare seară pentru grupuri bufet suedez, 25 Euro de
căciulă fără băuturi, mulțumim frumos dar nu, vom căuta o terasă mai accesibilă
ceva mai încolo, unde să păpăm ce vrem noi, nu ce vreți voi.
Am plecat de la hotel pentru un mic tur al orașului. Soarele a început
să-și mai piardă din putere dar căldura este sufocantă. Dacă la ora 17,30 este
așa, oare cum o fi la vremea amiezii? CUPTOR!
Ne-am oprit într-un parc amenajat într-o fostă fortăreață dar nu mai am
chef de nimic. Nici măcar de poze. Ne-am separat de grup și
am pornit-o pe străzi în căutare de papa că nici la prînz n-am îmbucat nimic. Pînă
la urmă a descoperit Robi un restaurant care pare ok. Cer vin, 3 euro paharul. Dar
toată sticla? Nouă J Poi lasă sticla surioară
și bagă cărbuni la bucătărie că altfel îți vom mînca urechiușele tale de
coreancă J Și mi-a adus draga de
ea, și frapieră. Boierie!
Mi-au cerut unii din grup adresa blogului și le-am dat-o mustăcind, știind
că NIMENI nu se va obosi să citească ceea ce scriu eu pentru buna aducere
aminte a ceea ce-am văzut și făcut, că memoria este foarte înșelătoare.
În fundal se aude un potpuriu de șlagăre nemuritoare; este răcoare și ne
este bine. Adică încheiem periplul din Portugalia cum nu se poate mai frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu