12 iulie 2019. Celic-Dere

Restul zilei de ieri s-a scurs monoton, n-am avut nimic de semnalat iar astăzi, după ce-am pus bagajele în autocar și am păpat cîte ceva în chip de mic dejun ne pregătim de ultima parte a acestei excursii. Așadar, vom merge la mănăstirile din nordul Dobrogei: Celik-Dere, Cocoșul, Saon. Întoarcere la hotel pentru dejun apoi plecarea spre București pe traseul Hîrșova, Țăndărei, Slobozia, Malu, Urziceni.

Este 8,30 și tocmai am pornit. Imediat ce-am ieșit din oraș, stînga dreapta, dealuri; odinioară viță de vie, acum bate vîntul a pustie. Totuși. După cîteva minute, iată: vița de vie rîde iară la noi, alternînd cu pajiști și cu ogoare lucrate. Iată și floarea soarelui nelipsită în Dobrogea, după cum deja am aflat.

Celik-Dere. Mănăstire ortodoxă cu nume turcesc și cu influență rusească în liturghie. Ca de obicei, povestea plonjează în trecut cu binefăcători și cu oropsitori. Picturi, icoane, sculpturi. Stil brîncovenesc. Construită pe două niveluri (cum am văzut de exemplu, la Asissi, locul în care a trăit și a propovăduit Sfîntul Francisc, il poverello); inițial partea de jos era destinată a fi un osuar (cum am văzut la Kutna Hora) dar, acest lucru nu s-a mai întîmplat...

Mai multe date AICI

N-am notat mare lucru, am făcut ceva poze (mai multe neclare...), o măicuță vioaie ne-a povestit din belșug tot felul de povești, nu s-a supărat pe mine nici măcar atunci cînd am fost cam obrăznicuț și i-am spus o snoavă cam fără perdea...
Snoava mea? Iaca: la plecare, cînd măicuța ne-a spus ”mergeți cu Domnul” i-am spus că și peștii tot așa le spun ”fetelor” :) 
Răspunsul măicuței este antologic: mi-a dat de exemplu un călugăr celebru, care a fost dat jos din tren pentru că nu avea bilet. Ei bine, trenul nu s-a mai mișcat pînă cînd ”nașul” a înțeles că trenul trebuie să meargă cu ”domnul” adică fix cu acel călugăr!

N-am adăstat prea mult nici pe aici. Suntem în zona podgoriilor Niculițel, mai exact Comuna Frecăței, zonă bogată locuită de oameni de ispravă, oameni prin istoria cărora au trecut tot felul de strășnicii, tot felul de seminții cu care vrînd nevrînd s-au amestecat, oameni care au rădăcini și obiceiuri cu influențe neaoșe, rusești, otomane și nu numai.

Mergem mai departe

Papa domnului Turcescu

Astăzi a avut loc alegerea Suveranului Pontif cu numărul 226 (după unii care numără şi antipapii sau iau în considerare alte anomalii de enumerare, 266). Acesta, un argentinian, Jorge Mario Bergoglio este primul franciscan  iezuit*  ales ca papă.

Am avut şansa extraordinară de a vizita complexul bisericesc unde odihneşte Sfîntul Francisc de Asissi, şi am postat o scurtă biografie a sa, AICI. Merită să (re)citiţi acest articol, dacă vreţi 

Revenind la papa domnului Turcescu; acesta părea sincer dezinteresat de febrilitatea cu care întreg globul aştepta numele Suveranului Pontif, după ce apăruse fumul alb ieşit pe coşul de pe acoperişul Bisericii Sfântul Petru din Roma, la graniţa cu Vatican, din soba specială în care se ard buletinele de vot ale Conclavului celor 115 Cardinali reuniţi în Capela Sixtină (pe care am văzut-o dar, nu cred că poate fi descrisă cumsecade într-o postare) pentru acest eveniment.

Cu o uşoară acreală, Turcescu a spus că este mai interesat de papa noastră din România, contaminată sau nu, afirmînd că el este ortodox. Mda. Ortodox sau nu, e limpede că Turcescu habar nu are ce însemnătate are pentru întreaga lume, inclusiv pentru România cu papa sa cu tot, alegerea Sfîntului Părinte.

Poate că ar trebui să îi mai aducem un pios omagiu lui Karol Vojtyla, cunoscut sub numele de Papa Ioan Paul al II-lea, adică celui care împreună cu Ronald Reagan, a determinat căderea zidului Berlinului şi succesiv, prăbuşirea Imperiului Roşu, imperiu pe care Putin şi cozile sale de topor inclusiv din România, încearcă să-l reinstituie. Despre Acest Papă eminent, am scris AICI.

Lăsîndu-l pe Turcescu la papa sa (culeasă inclusiv din mîna lui felix) eu am toată nădejdea că noul Suveran Pontif va continua măreaţa operă începută de cel care l-a şi numit Cardinal. Urmaşul lui Ratzingher, cel căruia i-a fost principalul contracandidat la alegerile trecute, şi-a început misiunea cu un gest grăitor: a cerut binecuvîntarea mulţimii adunate în marea Piaţă din faţa Catedralei Sfîntului Petru!

Habemus Papam! Indiferent de confesiunea căreia îi aparţinem (sau nu), avem nevoie de ecumenism şi de o nouă dimensionare a dialogului dintre oamenii care aparţin de fapt, umanităţii pe ansamblu.

* Societatea lui Iisus, Ordin Religos întemeiat în 1534 de Ignaţiu de Loyola, aflat în serviciul direct al Papei, conform Wikipedia.