- guest post -
Saptamana care s-a incheiat a stat sub semnul sportului: de la
aristocraticul tenis la popularul fotbal, trecand prin inceputul Turului
Frantei, week endul sportiv a avut ceva ptr fiecare amator de sport din Romania si din
lume.
Ptr romani insa inclin sa cred ca
tenisul a intrecut in ultimele luni in popularitate fotbalul prin prisma
rezultatelor Simonei Halep. Cum este oare posibil asta?
Tenisul si fotbalul sunt doua
sporturi cat se poate de diferite. Nu doar ca tenisul este un sport individual
dar este si scump, este mostenitorul jocurilor regilor Frantei si Angliei, iar
popularitatea lui in ultimii 150 de ani se datoreaza in buna parte lui Eduard
al 7-lea, un entuziast al acestui joc. Fotbalul in schimb este sportul maselor
largi populare, este sportul de echipa prin excelenta. Asta nu inseamna ca
fotbalul nu a cunoscut personalitati individuale de exceptie. De la Pele, la
Beckenbauer, la Maradona, Hagi si Beckham, sunt numerosi jucatorii care au
intrat in legenda datorita calitatilor lor exceptionale. Dar acesti jucatori au
reusit sa aiba un impact asupra jocului doar in masura in care au avut colegi
de echipe aproape tot la fel de buni ca si ei. Un jucator de tenis, fie el
Federer, Agassi, Nadal sau Becker nu are nevoie decat de propria persoana si
performantele tin pana la urma de forma fizica si de circumstante.
Romania a urmarit cu sufletul la gura nu
mondialul Brazilian ci turneul de la Wimblendon unde Simona Halep a reusit sa
ajunga in semifinale. Intr-o tara in care mediocritatea este salutata si
invarteala marunta este considerata normala, o tara
in care guvernul se chinuie sa creasca numarul de studenti la facultatile
private (adevarate fabrici de diplome) natiunea admira o fata care a reusit sa
ajunga intre primele cinci jucatoare ale lumii sfidand normele nationale si
apeland la munca si seriozitate. Simona Halep este imaginea pe care noi romanii
dorim sa o proiectam despre noi insine si nu cea pe care o vedem in fiecare zi
in oglinda personala si colectiva. Succesul ei este si succesul nostru,
victoriile ei sunt un symbol al unei iertari mentale colective.
Nu a mirat pe nimeni faptul ca Romania nu s-a
calificat la acest campionat mondial. Ptr ca echipa nationala sa fi jucat in
Brazilia ar fi fost necesar un miracol de care nici toate moastele si icoanele
facatoare de minuni din tara nu ar fi fost in
stare sa il faca posibil. Putem deci sa ne intrebam cum se face ca o tara ca Costa Rica, sa
ajunga in sferturi iar Romania sa chibiteze pe margini? Are Costa Rica o liga nationala mai puternica decat
cea din Romania?
Categoric nu. Dar federatia Costa Ricana pune pret pe cinste si munca, pe cand
federatia Romana de fotbal prefera blatul si invarteala care umple buzunarele.
Cu o astfel de reteta, cu un campionat mondial care se zbate in cea mai
mocirloasa mediocritate, Romania
va privi la televizor multe alte campionate mondiale si europene.
Sigur, sportul este si un vehicol
politic. In Brazilia si Argentina
de pilda, fotbalul nu este doar un sport, ci o cvasi religie, un mijloc de a
tine in frau o populatie care se confrunta cu grave probleme economice. O
populatie care isi tine rasuflarea in timpul unui meci, care e mai atenta la
freza unui sportiv sau comenteaza ad nausem o faza de joc va da mai putina
atentie activitatilor politice ale guvernantilor. Iar in Romania, in
lipsa calificarii Nationalei de fotbal la campionatul mondial, guvernantii se
agata de Simona Halep in speranta ca imaginea ei buna se va transforma si
asupra lor. Cum poate fi altfel calificat gestul lui Victor Ponta care se si
grabise sa-si reserve un bilet ptr finala feminina de la Wimblendon in speranta
ca va fi prezentat sustinandu-si din tribune compatrioata.
Romania consuma o enorma energie in pasiunea
sportiva nu ptr ca romanul ar fi mare amator de activitati fizice dar ptr ca
este mai usor sa comentezi fotbal, tenis, gimnastica, etc, sa te implicit, sa
ai o opinie, decat sa te implici direct in spatiul civic. Romanul sta lipit de
ecranul televizorului cu o bere in fata uitandu-se la un meci dar nu se deranjeaza
sa mearga la vot. A vota inseamna un efort de integritate civica, un efort pe
care romanul de rand nu este inca gata sa il faca. Romanul admira curajul si
tenacitatea unei sportive dar nu are puterea sa aplice aceleasi calitati in
viata personala si cea colectiva.
Clemy