Ieşirea din cerc - psi-luneală

Stau împreună cu mulţi alţii, cot la cot într-o formaţie care seamănă cu un cerc. Imperfect dar, cerc. De undeva, se aude o muzică ritmată şi repetitivă. Suntem şi fete şi băieţi. Femei şi bărbaţi. Copii şi copile. Chiar şi cîţiva bătrînei şi cîteva bătrînele sunt printre noi. Nu există bariere de vîrstă.
Este un joc frumos dar, un joc destul de periculos pentru că poate să işte pasiuni arzătoare sau mai ştii? chiar gelozii ucigătoare. Rînd pe rînd, unul sau una dintre noi părăseşte pentru scurtă vreme, cercul. Toţi aşteaptă acest lucru cu destulă nerăbdare. Suspansul creşte.
Acum e rîndul meu? Nu încă. Acum? Nu. N-o să-mi vină nici de această dată rîndul? Încă nu. Mai aştept puţin şi dacă nu... Şi dacă nu...
Hopaaaa! Am fost ales! O fată frumoasă ca o zînă, mă ia de mînă şi mă conduce în mijlocul cercului, mă trage nerăbdătoare jos, pe o batistă, şi mă sărută cum n-am mai fost sărutat niciodată pînă acum. Nu v-am spus? Jucam Pe-ri-ni-ţaaaaaaaaa. J
Bleah. Cînd să aleg şi eu o (altă) fată, muzica s-a oprit şi toată lumea a părăsit cercul. Ce era să fac? Am ieşit şi eu din cerc, drept e că sărutat dar, cu o sărutare am rămas dator cuiva. Cui? Ei bine, asta nu vă mai spun. J
Vă spun (ei nu eu) cum a fost „ieşirea (lor) din cerc”, frumoşii bloggeri din 

psi
motanul Grişka
Olimpia
O. Tiberiu
Carmen P poezele
Carmen P aburi de cafea
scorpiuţa dor  La Fee Carmen D J Abisurile altcersenin . . .