Revin la Cortazar. După umila mea părere, cartea sa de căpătîi, este ŞOTRON, o carte complexă, densă, cu multe sensuri existenţiale, pe urmele cărţii lui Italo Calvino, “Dacă într-o noapte un călător”, dar cred că Julio Cortazar este un maestru al prozei scurte, proză definită a fi ceva între schiţă şi nuvelă, proză cochetînd definitoriu cu momentul, proză perfect reliefată, în scrierile lui Borges.
Cel mai recent volum semnat de Cortazar pe care l-am citit, se numeşte “Idolul Cicladelor”, volum alcătuit din 39 de povestiri de diferite întinderi, de la o singură pagină pînă la cîteva zeci. (două dintre aceste povestiri se regăsesc şi în volumul Bestiar). Oricare dintre volumele semnate de Cortazar, se potriveşte perfect pentru o lectură de vacanţă, sau o lectură pe furate (în tren, în tramvai sau autobuz, în avion…).
Iar celor care nu ştiu că mă refer la Julio Cortazar nu la Ernesto, le dedic cu mare drag, o melodie
Iar celor care nu ştiu că mă refer la Julio Cortazar nu la Ernesto, le dedic cu mare drag, o melodie
