Ultima zi la Gran Hotel Bali

După incursiunea de la Valencia, avem iar, zi de odihnă; de exemplu, eu. Sau de hoinărit, așa cum am văzut că fac unii. Sau zi de shoping, cum face și Silvia, din nou J. Nici măcar nu vă mai spun ce bunătățuri a luat pentru acasă; papa bun de tot J Dimineață am coborît la micul dejun per pedes că din cele șapte ascensoare, nu funcționează nici măcar unul. De ce? Mister... nu-i nimic, sportul face bine la sănătate J; numai că, sper să nu se întreacă cu gluma și cînd va trebui să urcăm în cameră!

În timp ce noi ne delectam cu frumusețile Valenciei, în Barcelona, separatiștii care au organizat un referendum pare-se ilegal, s-au luat la bătaie cu polițiștii. Sau cu unioniștii. Sau toți cu toți, naiba să mai știe. Nu mă pricep și nu mă bag dar, nu cred că mișcările politice centrifugale pot să aducă ceva bun în Uniunea Europeană. Mi se pare că o uniune puternică ar reprezenta o forță de apărare mult mai eficientă în fața pericolului real de expansiune rusească. Mă rog, nu știu prea multă istorie, și nici la politică nu-s tocmai expert. Dar, mi-a devenit destul de limpede faptul că în lipsa unor lideri cu viziune și carismă lucrurile merg spre rău sau în cel mai bun caz, stagnează. Și stagnează sau merg mai prost pentru că trăim într-o adevărată dictatură a submediocrității gregare și agresive.

Revenind la Benidorm, Gran Hotel Bali. Așa cum am mai spus, hotelul este compus din două corpuri, unul ”mic” cu vreo 20 de etaje și corpul ”mare” cu 43 etaje locuibile plus două etaje pentru mecanismele de comandă a instalațiilor. Nu  prea știu ce se află la subsol în afară de unul dintre cele două restaurante unite printr-o scară interioară. Hotelul se pretinde a fi de patru stele, poate că așa e, poate că-i mai degrabă de trei dar, este funcțional are tot ce trebuie pentru un sejur plăcut, nenumărate posibilități de distracție, jocuri, piscine, cafenele, baruri, cofetării, etc, iar seara muzică de cafe-concert.

Vremea a fost permanent senină dar din ce în ce mai răcoroasă, mai ales noaptea... Mi se pare normal! Totuși este luna octombrie, și chiar la Mediterana fiind, se apropie iarna, nu vara. Am avut regim de all inclusive, trei mese pe zi iar cu excepția micului dejun (cam repetitiv) la prînz și la cină felurile de mîncare (cam 60-70 zilnic) au variat constant. Fructe din belșug, vreo zece sos-dresuri pe bază de ulei de măsline cu diverse ierburi sau alte ingrediente, sosuri diverse (de carne, de tomate, cu sau fără curry, etc, etc, etc) dulcețuri, patiserie, prăjiturele, sucuri naturale, de fapt, cam tot ce-ți poate dori inimioara; chiar și fructe de mare! și bineînțeles, pentru adepții lui Bacchus, o sticlă de vin alb roze sau roșu la două persoane, la prînz și la cină. Plus o sticlă de apă plată de un litru și jumătate. Dacă apa nebăută o poți lua în cameră (pentru ness de exemplu), vinul nebăut rămîne pe loc.. Și hoțomanii naibii, în zilele de picknick, ne-au ”făcut” de porția de vin J. Desigur, glumesc.

La capitolul deficiențe am de reproșat finisajele de mîntuială ale pereților exteriori și lipsa de personal. Niciodată camerele nu au fost dereticate înainte de ora 14/15. Tot la capitolul plus este de remarcat că observînd borcanul de ness din camera noastră, personalul ne-a adus un aparat de încălzit apa! Iar la baie, chiar dacă n-am consumat în întregime gelul șamponul și săpunul, au fost aduse altele și altele, probabil ca să ne tenteze să le luăm la plecare, mai știi? J. Cu recepția n-am avut treabă decît la sosire cînd am primit cartela și cînd am cumpărat șapte zile  de acces la internet care teoretic este gratuit, practic NU, și la plecare. Tot așa am pățit și în Andaluzia, deci, nimic nou sub soare... Una peste alta ne-am simțit destul de bine către foarte bine șiiii, cam asta a fost...

Ce ne-a impresionat mai mult și mai mult? Să le luăm pe rînd:

Biserica din Novelda cu uluitoarea sa orgă cu tuburi din marmură,

Ivan Larrea sculptorul muzician,

muzeele din Guadalest,

lacul de acumulare din Guadalest,

albul calm din stațiunea Altea,

peisajul sub și supra marin de la Insula Benidorm,

imaginea de ansamblu a stațiunii Benidorm,

castelul Santa Barbara din Alicante,

Grădina palmierilor din Elx (citește elche),

belvedere de zi și de noapte de pe terasa de la etajul 45 a hotelului Bali,

piața din Alicante,

creațiile lui Callatrava,

catedralele din Alicante și din Valencia. Mi-a scăpat ceva? Atîta pagubă! J

Vacanță în Valencia 3

Așa cum am spus, vom reveni în Valencia măcar pentru o zi întreagă fie pe cont propriu, fie cu dădaca J. Olga tocmai ne solicita să spunem: care vrea cu grupul la Valencia, care la Alicante, care într-un sat mititel, Guadalest, cu vreo două sute de locuitori dar care, țineți-vă bine: adună anual cîteva milioane de turiști! Plus de asta, mai putem opta pentru o excursie de o jumătate de zi într-o mică localitate, Novelda, unde într-o biserică mică dar extrem de cochetă se construiește o orgă fără de seamăn pînă acum în lume: orga ale cărei tuburi sunt făurite din marmură! Din marmură? Adică din piatră? DA , din piatra-marmură! Ca mare admirator al cîntecului de orgă, n-am voie să ratez această minunăție, nicidecum!

După ce ne-am ospătat și după ce ne-am cazat, Olga a promis că va face calculele și toate eforturile să ne ajute. Știți ceva? Eu o cred! Spune că a venit pe aici în urmă cu vreo douăzeci de ani (nu din pricini economice) și a rămas; poate ne va spune mîine ceva mai mult...

Revenim la plecarea din Valencia. Pe nesimțite, șoseaua a început să urce. Pas cu pas, peisajul de șes de lîngă mare a căpătat accente de peisaj de deal, apoi de munte. Numai că, dacă în Andaluzia am văzut zeci de kilometri de livezi cu măslini, aici am văzut zeci de kilometri de livezi cu portocali pe rod, în diferite stadii de coacere. Fructele vor fi culese la sfîrșitul lui octombrie-începutul lui noiembrie; din cîte văd, unele sunt coapte de pe acum (suntem la sfîrșitul lui septembrie).

Am văzut și aici că lupta omului gospodar cu natura neprielnică se materializează în terase minuscule îngrădite cu piatră, terase unde sunt plantați pomi fructiferi diverși, pe alocuri viță de vie, și alte plante pe care nu le știu. Cert este că nici pe aici, nu rămîne nici-un centimetru pătrat de pămînt cultivabil, neexploatat. Despre asta este vorba: muncă și determinare! Trecem peste; nu cred că valencienii au un ministru al agriculturii de talia berbecului bou, Daeeeeeea.

Spuneam că șoseaua a început să urce. A urcat ce a urcat și vremea a început să se cam strice... A început chiar să plouă. Pffff, nu asta așteptam de la stațiunea Benidorm, stațiune către care ne îndreptăm întins, și unde vom fi cazați la Gran Hotel Bali. Eh, nu-i nimic. Bucuria de a fi aici este mult mai mare decît întristarea adusă de cîțiva nori răzleți și a cîtorva picături afurisite de ploaie nesuferită.

Drumul de la Valencia pînă la Benidorm nu-i prea scurt (cam o oră și jumătate) dar, nu este lipsit de farmec. Am străbătut inclusiv două tunele, dragele mele și nesuferite Silviei J. După cel de-al doilea tunel, șoseaua a început să coboare. Semn că ne apropiem de mare deci, de destinație. Și ce să vezi? Vremea s-a îndreptat binișor, soarele a ieșit dintre nouri biruitor, prilej tocmai bun pentru Olga să declare cu emfază: vedeți? Benidorm vă primește cu soare, da? J! Poi DA! Ce, poți cumva să negi? Nu poți... 

Vacanță în Valencia 2

De la aeroport pînă la Valencia avem din nou prilejul să admirăm extraordinara rețea de drumuri șosele și autostrăzi care fac din Spania o adevărată regină a infrastructurii. De aici (și nu numai) numărul enorm de turiști. Ce să compari cu romanica? N-ai ce să...

Facem o scurtă oprire pentru a admira cele cîteva clădiri ultrafuturiste minunat oglindite într-o piscină întinsă și mai ales Podul nou, înalt de vreo 132 de metri, splendid realizat dpdv artistic. Vom reveni aici măcar pentru o incursiune de o zi, ca să vedem aceste locuri mai pe îndelete.

Deocamdată, plecăm spre Centrul vechi al orașului. Vechi?  He he heeee, ce glumă bună J! Adevărat, este vechi pentru că respiră și mustește de istorie seculară, dar, arată impecabil! Clădiri vechi dar impunătoare dpdv arhitectural, bine întreținute se îmbină în mod armonios cu noile clădiri. Ne mișcăm repejor pe un traseu prestabilit de Olga, dar, cantitatea mult prea mare de informație relatată la foc automat mă copleșește și nu am timp (nici chef) să notez mai nimic. Prin fața noastră se perindă rînd pe rînd, biserici, palate, o piață, altă piață, altă biserică, alt parc, cutare a făcut nu știu ce, altul a făcut altceva, etcetera, numai despre El Cid nu ne spune Olga nimica, nimicuța...

În vechime, orașul era apărat de un zid și străjuit de 12 turnuri. La zid s-a renunțat pentru extinderea orașului (o prostie, cred eu) ultima porțiune fiind demolată în 1865 iar turnuri au mai rămas numai două: cel mai înalt și cel mai frumos. Ambele turnuri serveau ca închisori pentru datornici. Tot în viteză am trecut prin Piața Centrală, o minunăție pe lîngă care Piața de pe Rambla/Barcelona mi s-a părut un magazinel posomorît. Tarabe cu de toate, minunat expuse, jamon iberic, sute de specii de pești și de fructe de mare, dulciuri, fructe, eheeei cam ce nu vom avea noi la romanica NI-CIO-DA-TĂ!

Am trecut fugitiv și pe lîngă alte două bijuterii arhitecturale, respectiv Gara Centrală și Arena de lupte cu tauri. Apoi am trecut iar pe lîngă nu știu ce altă catedrală importantă și în sfîrșit ne oprim pentru 10 minute în Piața Sfintei Fecioare ca să ne tragem o leacă sufletul, vai și amar de picioarele noastre J! 

De ce ne grăbeam în halul acesta? Simplu: era musai să prindem masa de prînz (eveam bilete cu all inclusiv, mic dejun prînz și cină, cu o sticlă de vin și una de apă la două persoane atît la prînz cît și la cină). Adică trebuia să ajungem înainte de ora 14,30. Trebuia? Poi cam da! Treziți de pe la ora 3,30, n-am prea mîncat nimic din bucatele obosite oferite la preț de speculă în avion, așa că, eram rupți de foame J ! 

Vacanță în Valencia 1

După trei ore și douăzeci de minute de zbor la 11.000 metri altitudine și cu o viteză de zbor (la sol) de 864 km. la oră, minunata pasăre de metal, un Boeing 737 seria 800 a aterizat la Valencia.

Știam că vremea nu este tocmai însorită dar, este plăcută iar cele 18 grade Celsius sunt perfecte pentru un turist care nici nu vrea să scoată limba de căldură, dar nici nu vrea să tremure de frig.

Cei 189 de pasageri așteaptă răbdători să-și recupereze bagajele de cală; o doamnă cam plinuță ne anunță că sunt ceva minute de întîrziere; de ce? pas de pricepe ce spune doamna aceea! În provincia Valencia se vorbește un dialect al limbii catalane, respectiv limba valenciană. Asta pentru că prin secolul al XII-lea, nu știu ce rege a curățat regiunea de mauri și pentru a o recreștina, a adus 700 de femei din Catalunia (unii spun că erau numai fecioare J) și le-a căsătorit cu soldații săi. De aici a rezultat limba locală; aveam să aflăm că ultranaționaliștii nici nu vor să audă de limba spaniolă...  Apoi, regele a împărțit districtul în șapte unități administrative și le-a pus sub conducerea celor mai vrednice familii de nobili, șapte la număr; pe firmamentul unei biserici, acest fapt este comemorat cu șapte perechi de efigii, bărbat femeie, bărbat femeie, etc.

Pînă la urmă, banda rulantă s-a pus în mișcare și a început să aducă rînd pe rînd, valizele. A mea sosit cam în prima treime și ne punem pe așteptat valiza Silviei. O veni, n-o veni, vom vedea. Nu ne prea interesează compensația oferită de firmă în caz de pierdere sau numai de întîrziere. În fine, răsuflăm ușurați: fix penultima valiză care vine, este a doamnei inimii mele J! Booooon...

Ieșim afară și după cum ne așteptam, suntem întîmpinați de doamna Olga, reprezentanta pe plan local a agenției de la care am cumpărat vacanța. Ne spune de la bun început că este basarabeancă și deși este sigură că vom pricepe ce vorbește ea în românește, ne roagă să o îngăduim dacă va face și ceva greșeli. Sigur că o s-o îngăduim! De ce nu? J

Vorbește molcom, moldoviniește J parcă are și ceva accent catalan, parcă și ceva accent rusesc, dar, ce mai contează? Pricepem care va să zică ce vrea să ne spună. Deci. J După ce ne-am urcat în autocarul care ne va transporta la hotel, ne spune că vom face mai întîi un scurt tur al Valenciei, începînd cu centrul nou, unde vom admira cîteva creații ale vestitului arhitect Santiago Callatrava. Respectiv, Podul vechi, Podul nou, și un complex de mai multe clădiri ultrafuturiste ca stil, printre care amintesc Centrul de Arte și de Științe, Oceanograful, un cinema în formă de ochi și altele; n-am reținut numele exact, n-am fost atent dar, ce mai contează?