Recitesc o carte excepţională a unui mare maestru al prozei
scurte, Julio Cortazar: Un oarecare Lucas.
Carte cu accente autobiografice, carte care plonjează adînc în mentalitatea
omului (oarecare), om care se vede intrat în vîrtejul unor întîmplări a căror
noimă nu le mai poate controla şi nici înţelege. Pur şi simplu, Lucas devine
spectatorul teatrului lumii în care este angrenat deşi chiar el, este actorul
principal. Ca de altfel, noi, aproape, toţi. Noima principală a lumii în care
trăim pare a fi absurditatea şi arbitrarul. Ştiţi vorba aceea în care bătaia de
aripi a unui fluture provoacă un taifun. Cine este oare, supremul regizor al
lumii în care trăim? Dumnezeu este autorul, actorii şi spectatorii suntem noi,
cu toţii. Dar. Regizorul, cine e? Cine provoacă bătaia de aripi care provoacă
furtunile vieţilor noastre?
.
