Este ora 08,30 și suntem deja la bordul unuia dintre cele trei vapoare
deținute de compania care deține și hotelul.
Am luat un mic dejun surprinzător de bogat și de variat. Aseară am oprit
aerul condiționat care pe mine mă deranjează foarte tare, (nici Silvia nu-l
agreează) și am deschis geamul protejat contra gîngăniilor de o plasă subțirică
de metal. Am dormit cu întreruperi dar ne-am odihnit suficient. Vremea este
frumoasă deși ceva nori par să se zburlească la noi. Este o leacă de răcoare dar se poate rezista
doar în cămașă. Oricum, eu în afară de cămăși n-am luat nimic pe post de haină,
pulover, etc. Am în schimb umbrela că frigul ca frigul, pe mine ploaia mă
indispune total. Am pornit. Ghidul face o scurtă istorie a dunării, origini
trei brațe, vărsare trei canale, lungime totală 2840 de km și coincidență,
totalitatea canalelor din Deltă însumate, totalizează tot atît! Traseul nostru:
Tulcea, Ceatalchioi, Padina, Ismail, Chilia veche. Povești despre disputele
ucraino-ruso-moldave-românești, despre pescuitul ilegal și barbar (cu
explozibil), povești despre barjele abandonate – peste o sută! (vezi Doamne, în
conservare), povești povești povești. Ajungem la o bifurcare unde din stînga Dunărea
vine de la Galați, iar noi mergem la dreapta, adică intrăm pe brațul Chilia.
Uluitoare diversitatea speciilor de păsări! Dunărea este cel mai
internaționalizat fluviu, străbate 10 țări și patru capitale, iar în bazinul
său geografic sunt 80 milioane de locuitori (doar atît?). Mergem pe marginea
canalului și malurile par aproape; în realitate, lățimea canalului este aici de
1000 metri! Trecem și pe lîngă un stol de pescăruși așezați pe luciul apei.
Cît vezi cu ochii, apă, zburătoare și copaci. Și miliarde de tone de pești
sub luciul apei. Abia acum înțeleg cît de imensă este inestimabila deltă. Și mă
bufnește rîsul cînd îmi amintesc că un ins caraghios, un bețivan care se dădea
drept jurnalist, chiar credea că EL este guvernatorul deltei. EL! Mbuahahahahaha
J Iată: imediat ce-am
amintit de L.M. vedem pe partea dreaptă un imaș pe care pasc bineînțeles, niște
vaci. LOL J
Sunt și drumuri de acces, am văzut și automobile și pescari amatori.
Păcat numai că s-a cam înorat și s-a cam făcut răcoare. Am coborît la sala
de mese, acoperită, unde este cald și Iglesias creează o atmosferă tihnită. Julio
nu Enriche.
Am ajuns la Ismail, port unde vine minereu de fier din Ucraina pentru
combinatul din Galați.
Pînă aici se întindea Moldova lui Ștefan cel Mare. Ismail este legat de
Galați și cu o șosea de 90 de km. Iată-l și pe prietenul lui Daea, cor-mo-raaa-nuuuul
J Pare-se că un cormoran
papă pînă la un kg de pește, zilnic. Așa și? Are balta pește!
Iată și un releu al KGB care monitorizează tot tot tot, chiar și pe noi J.
Iată și un siloz construit de Saligny. Prolific inginerul acesta!
Mergem și tot mergem. Peisajul a devenit monoton. Vremea urîtă i-a alungat
pe turiști cu rare excepții în sala de mese, de jos. Ce liniște era pînă să
vină ceilalți! Acum toți tolocănesc la foc automat, asta e!
Astăzi nu vom parcurge și ultimii 22 de km pînă la mare dar mîine, la
Sulina vom avea timp la dispoziție să vedem și portul și marea și cine mai știe
ce.
Deocamdată, un stol de pelicani se rotește pe deasupra noastră, oferind un
spectacol inedit pentru mulți dintre noi.
Alte imagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu