Așezată pe malul Lacului Sanova, care ajunge pînă la Tulcea. Și această
mănăstire deține o podgorie și vinde vin aligote, otonel, pelin, etc, alb roșu
roze. De fapt sunt două mănăstiri, una mai veche (și mai micuță) și una ceva
mai nouă. Istoria lor o puteți citi AICI
Biserica nouă este destul de modestă ca mărime dar este foarte curată și
pictura este bine întreținută.
Biserica mai veche este mult mai micuță; pictată monocrom în albastru, plus
icoana de pe catapeteasmă.
Pentru că ușa de la altar era deschisă am profitat și am aruncat o privire
în altar. De ce nu mă-m învrednicit să fac și o fotografie? Nu știu...
De fapt, aici mai mult am stat pe o bancă la umbra unui copac pentru că
oboseala și-a spus cuvîntul. Tandemul s-a
vînturat cam peste tot, a scotocit, a tîrguit vin de mai multe feluri și
dulcețuri de la maici. Eu nici măcar să fac fotografii n-am mai fost în stare.
Am stat pur și simplu și am admirat priveliștea, bucurîndu-mă de pacea
sufletească indusă de așezămintele bisericești. Zică ateii orice vor vroi, pe
mine fenomenul religios m-a convins că este în structura omului nevoia de a se
raporta la ceva, cum ar fi de exemplu, tradiția. Nimeni nu poate spune că nu
este orfan dacă nu se poate raporta la înaintași, la strămoși, la locurile
natale. Ne place sau nu, asta E!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu