sâmbătă, 27 iulie 2019

Adamclisi


Ora 12. La drum. Aud în autocar discuții despre banii pe care guvernul nu-i are și de-aia se împrumută cu disperare la dobînzi uriașe. Verdict: vor plăti și încă ne-născuții jaful de acum. Ca să ne lămurim: printre cei 53 de turiști este un singur copil de vreo 12-13 ani și un tînăr de vreo 34; restul numai pensionari cu vreo două excepții. Deci nici măcar pensionarii nu mai sunt prostiți de pesedei. Părerea mea!
Pînă la urmă norii s-au scremut și au picurat cîțiva stropi pe  parbrizul autocarului. Ghidul ne spune povestea celor două războaie dintre daci și romani și-mi aduc aminte despre minunata carte a lui Horia Vintilă, Dumnezeu s-a născut în exil...
Asta pentru că trecem pe lîngă ruinele Tropaeum Traiani și ne îndreptăm către Muzeu. Aici, după ce plătim taxa (10 lei adul 5 lei pensionari, elevi și studenți 2,5 lei) aflăm istoria acstui monument unic în lume și fazele în care a fost reconstituit.
Nu mi-am notat nimic, datele acestea pot fi găsite ușor, pe internet, inclusiv meritul pe care l-a avut ceaușescu în această poveste...
Nici n-am intrat bine în Muzeu și baierile cerului s-au rupt într-o răpăială care ne-a băgat la idei. Glumeț, ghidul promite că a făcut cerere ca ploaia să înceteze J . Șiiii minune! Ploaia a încetat ca prin farmec!
Adevărul este (ne-a spus ghida de la muzeu) că pe aici nu mai plouase de multișor și chiar era nevoie.
Acum, soarele s-a arătat iar tocmai la timp ca s-o zbughim către Mamaia pentru sfînta masă de prînz J și poate o scurtă plimbărică cu gondola. Apropo de Adamclisi, localitatea în care se află Muzeul și ruinele monumentului închinat lui Traian: în secolul al II-lea erau case construite din piatră, drumurile erau pietruite și exista inclusiv canalizare. Acum...
Mergem întins spre mămăica. Tot zonă colinară, serpentine, ogoare arate, pajiști pentru vite, lanuri de porumb și nelipsita floare a soarelui. Cică exportăm ulei de floarea soarelui. Așa o fi, mai știi?
Cocoțați pe pod, traversăm Canalul Dunăre Marea Neagră și mai avem numai 15 km pînă la Constanța. Apoi, am văzut o femeie îmbrăcată lejer, pe marginea șoselei. Și încă una J Care va să zică, intrarea în oraș este anunțată de centu rioni? Nu, de centu riste J







C]teva date despre Tropaeum Traiani AICI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu