Incursiune în Delta Dunării

Prima zi 08 iulie 2019. Trezire la 04.30. Fără grabă ne dichisim, mic dejun frugal, înșfăcăm valizele și la drum. S-a făcut ora șase, nenea taxi-Marian își face apariția cu două minute întîrziere J și plecăm. Orașul începe să se trezească la viață mai alert decît mă așteptam, dar destul de calm în raport cu aglomerația zilnică. Surprinzător de rapid ajungem la locul de întîlnire lîngă statuia din fața Palatului, vedem cîțiva pensionari cu valize și întreb: Delta? Primesc confirmarea, aici este, coborîm. Ora 6,30. Vine autocarul, domnul Paul Blidaru – ghidul, ne spune încurajator J că vom debuta cu o mică întîrziere: așteptăm două turiste care vin de la Craiova și știm cu toții cum se circulă cu trenul în romanica.

Domnul Blidaru prezice sfertul academic; eu mă aștept la mai mult dar nu, la 7și 20 de minute pornim la drum. Coborîm Calea Victoriei spre Dîmbovița și purcedem către A 2. Nu mai recunosc peisajul, n-am mai fost pe aici de zeci de ani. Habar nu am dacă mai suntem în București au ba, mai vedem ceva grupuri de blocuri de locuințe, iată și cuibul pesedist de nebunii – hotelul Rin, o clădire pur ceaușistă, mohorîtă și paralelipipedică, n-re nici-un chichirez, dar nici că-mi pasă mie de așa ceva.

Cîmpuri neîngrijite, paragina este la ea acasă dar noi mergem înainte. La un moment dat părăsim cursul Dîmboviței și pătrundem pe un drum hîrtopit poreclit pompos, Autostrada Soarelui.

Deloc aglomerat, cîmpii cultivate alternează cu pajiști în paragină, plictiseală.  Mergem constant cu circa 100 km la oră. Plictiseală, plictiseală. De ce nu mi-am luat ceva de citit? Ora 8,30. Părăsim A 2 și mergem către Călărași. Lanuri de porumb allternează cu holde de grîu. Parcurgem cătinel sate ponosite, cu case mici, bătrînești, mai rar cîte o vilă ceva mai răsărită, dar locurile sunt frumoase, bucolic invadate de liniște, pace și de multă verdeață. Vremea este optimă, senin și 20-22 de grade Celsius, asta deși azi noapte a tras o răpăialăăăă de credeam că nu se mai oprește!

Aproape de ora 9. Trecem printr-o localitate denumită Vișini, unde eu nu am văzut decît corcoduși J . Totuși, am o senzație de confort văzînd lanuri lanuri lanuri de cereale și de porumb. Mai rar cîte o pădurice și chiar și mai rar cîte un ochi de apă. ȘES.

Ghidul intervine și ne anunță că peste puțin timp vom intra în Călărași, 80 mii locuitori, unde a funcționat un  combinat siderurgic care prelucra fier vechi din România și minereu de fier din Ucraina. Noi vom merge în port unde ne vom ambarca pe bac.  Pe lacurile aferente Dunării sunt nuferi, pe care-i vom mai vedea în deltă. Și ne mai spune domnul ghid că în Călărași este ȘI un hotel bun. Bine de știut J . Pe partea stîngă se vede un canal construit pentru navele care alimentau combinatul siderurgic, pe moment evident, nefolosit.

Și mai vedem pe partea dreaptă o eoliană de care Dobrogea este plină cu peste o mie de unități. Se putea altfel? Aflăm că printre învestitori este și Beeeeecaaaaliiiii! J

Remarc cu surprindere că mergem pe un drum excelent, asfaltat cum se cuvine. Deci, se poate dacă se vrea!

Am ajuns la Ferry Boat. Față de anul trecut prețul s-a dublat de la 4 la 8 lei de persoană. De ce nu mă mir? Pentru că infractorul Dragnea plus discotecarul Leonardo!

Ora 9,20; suntem pe bac. Ferry Boat? Mbuahahahaha J . Traversarea a durat puțin peste 10 minute. Acum sunt 24 de grade Celsius dar vremea s-a cam zburlit și asta nu-mi place. Trecem pe lîngă punctul vamal Ostrov și intrăm în județul Constanța. Stînga-dreapta, viță de vie cît vedem cu ochii.