Restul zilei de ieri s-a scurs monoton, n-am avut nimic de semnalat iar
astăzi, după ce-am pus bagajele în autocar și am păpat cîte ceva în chip de mic
dejun ne pregătim de ultima parte a acestei excursii. Așadar, vom merge la
mănăstirile din nordul Dobrogei: Celik-Dere, Cocoșul, Saon. Întoarcere la hotel
pentru dejun apoi plecarea spre București pe traseul Hîrșova, Țăndărei,
Slobozia, Malu, Urziceni.
Este 8,30 și tocmai am pornit. Imediat ce-am ieșit din oraș, stînga
dreapta, dealuri; odinioară viță de vie, acum bate vîntul a pustie. Totuși.
După cîteva minute, iată: vița de vie rîde iară la noi, alternînd cu pajiști și
cu ogoare lucrate. Iată și floarea soarelui nelipsită în Dobrogea, după cum
deja am aflat.
Celik-Dere. Mănăstire ortodoxă cu nume turcesc și cu influență rusească în
liturghie. Ca de obicei, povestea plonjează în trecut cu binefăcători și cu
oropsitori. Picturi, icoane, sculpturi. Stil brîncovenesc. Construită pe două
niveluri (cum am văzut de exemplu, la Asissi, locul în care a trăit și a
propovăduit Sfîntul Francisc, il poverello); inițial partea de jos era
destinată a fi un osuar (cum am văzut la Kutna Hora) dar, acest lucru nu s-a
mai întîmplat...
Mai multe date AICI
N-am notat mare lucru, am făcut ceva poze (mai multe neclare...), o măicuță vioaie ne-a povestit
din belșug tot felul de povești, nu s-a supărat pe mine nici măcar atunci cînd
am fost cam obrăznicuț și i-am spus o snoavă cam fără perdea...
Snoava mea? Iaca: la plecare, cînd măicuța ne-a spus ”mergeți cu Domnul” i-am spus că și peștii tot așa le spun ”fetelor” :)
Răspunsul măicuței este antologic: mi-a dat de exemplu un călugăr celebru, care a fost dat jos din tren pentru că nu avea bilet. Ei bine, trenul nu s-a mai mișcat pînă cînd ”nașul” a înțeles că trenul trebuie să meargă cu ”domnul” adică fix cu acel călugăr!
Snoava mea? Iaca: la plecare, cînd măicuța ne-a spus ”mergeți cu Domnul” i-am spus că și peștii tot așa le spun ”fetelor” :)
Răspunsul măicuței este antologic: mi-a dat de exemplu un călugăr celebru, care a fost dat jos din tren pentru că nu avea bilet. Ei bine, trenul nu s-a mai mișcat pînă cînd ”nașul” a înțeles că trenul trebuie să meargă cu ”domnul” adică fix cu acel călugăr!
N-am adăstat prea mult nici pe aici. Suntem în zona podgoriilor Niculițel,
mai exact Comuna Frecăței, zonă bogată locuită de oameni de ispravă, oameni
prin istoria cărora au trecut tot felul de strășnicii, tot felul de seminții cu
care vrînd nevrînd s-au amestecat, oameni care au rădăcini și obiceiuri cu
influențe neaoșe, rusești, otomane și nu numai.
Mergem mai departe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu