Bineînțeles că am bătut
cîmpii J Acolo a fost plaja
stațiunii Cascais, Estoril abia acum urmează și nu este doar o plajă fie ea și
celebră, este o stațiune întreagă; citez din cartea Portugalia ediție autohtonă în limba română J
”La cativa zeci de kilometric
de Lisabona, se gaseste una din aria turistica portugheza mai privilegiata. Cunoscuta
ca ”zona celor două primavari” datorita climei sale fierbinți in timpul verii
si cu un soare mangaietor in timpul anului, plaja Estorilului incepe in
Carcavelos si ajunge pana in Guincho, de-a lungul liniei albastre a apei ce inroseste
(?) lent nisipul fin si alb al plajii. (…) Estoril era in trecut un sat de
pescari cunoscut prin apele sale termale, dar s-a transformat intr-un loc
cosmopolit fregventat de alistocrati (ortografia lor) reprezentantii marilor
vile, apartamente moderne si hoteluri de lux. Prezinta o clientele
internationala fiind un loc elegant, practicandu-se sporturi ca: golf, tenis,
calaritul sau mergand in aerodrome unde se desfasoara marele concurs
automobilistic de formula I; existand astfel si o scoala de piloti ce atrag persoane
nationale si internationale ( J ) Noaptea cazinoul asezat intr-un parc imprejmuit de gradini ofera in
salile lui diferite jocuri europene sau americane.” Lămurit? J
Am intrat în statiune și după
ce am depășit cazinoul oprim. Avem ceva timp pentru plajă. Cobor împreună cu
Tandemul dar odată ajunși, vechea mea fotofobie (am fost o dată internat pentru
insolație) își spune cuvîntul; nu pot sta la malul mării, nici măcar la umbră. Eu
mă întorc la autocar, Silvia mă urmează, Robi rămîne. Ce să facem pînă revine
grupul? Topim nește bericioacă la o terasă bine umbrită J
Am pornit către Lisabona pe o
autostradă paralelă cu oceanul. Splendoare! Din loc în loc se văd forturile
care apărau țărmul. Majoritatea au fost transformate în resorturi pentru
turism. Dar s-a învestit masiv și astfel au apărut nenumărate plaje, hoteluri
și restaurante. Foarte multe locuri de joacă pentru copii. Tot felul de chestii
plutitoare, nave șalupe și vapoare oferă alte și alte posibilități de agrement.
Apa este totuși cam rece așa că…
Am ajuns la hotel, am gugălit
o leacă și am văzut că ospătarul a avut dreptate: paella este ceva, arraz do
mariscos, altceva; seamănă dar cam atît. Și am mai văzut că peștele pe care
l-am savurat eu, stone bass, trăiește în Atlantic, Mediterana și în Marea
Roșie.
De data asta merg și eu la Mall
cu Tandemul. Cam 20 minute dus, tîrguieli, 20
de minute întors. Acceptabil pentru astmul meu. Eram curios să văd cum se
prezintă un supermarket Auchan în Lisabona. Normal, se prezintă la nivel înalt. Mărfuri
variate, găsești aproape orice este necesar. Totuși am o senzație ciudată. Și nu
mă gîndesc la prețuri. Adică la diferența de prețuri din străinezia și Ro. Nu. Abia
acum observ: mărfurile seamnănă dar, sunt cu totul și cu totul altceva, altfel,
altcum. Am cumpărat bere, vin, brînzeturi, conserve de pește (dragostea mea J ) salamuri.
Am ajuns în cameră și le-am
luat la cercetat/gustat. Sardine în sos tomat/picant. Cu totul altceva decît
găsim în Ro. Sardine în ulei de măsline. Cu totul altceva decît găsim în Ro. Limetă
și lămîi. Cu totul altceva decît găsim în Ro. Brînză de Brie. Cu totul altceva
decît găsim în Ro. De ce? Nu știu. Doar faptul că produsele sunt diferite NU
explică de ce calitatea este diferită. Nici măcar prin preț. Ce-mi scapă? Nu știu
și nici nu cred că mai am destul timp ca să aflu. De fapt, cred că nici măcar
nu-mi mai pasă. Fac parte dintre norocoșii care fără contacte politice la vîrf,
au reușit să-și pună copiii la adăpost de prădătorii iresponsabili din Ro.
Gata. Subiect epuizat. Am reactivat
alarma de la anticul meu telefon fără internet J că mîine dimineață vom porni iar, la drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu