Suntem în dreptul localității Sulina. Pe partea dreaptă sunt blocuri,
hoteluri și biserica ortodoxă, despre care domnul Blidaru ne-a spus că seamănă
cu biserica din Baden Baden, cam pe unde isvorăște Dunărea în Munții Pădurea
Neagră, iar pe stînga, cum este firesc,
se văd ruinele unei uzine. De ce firesc? Pentru că actuala gașcă politică
cocoțată la putere în romanica, distruge sistematic tot ce a fost cît de cît
bun în țară, și împiedică prin toate mijloacele imaginabile dezvoltarea cît de cît firească a țării,
concomitent cu jefuirea sălbatică a tuturor bogățiilor țării. Limpede?
Biserica a scăpat în timpul WW II de un bombardament care viza depozitul de
muniții al armatei germane și niște nave germane ancorate în port. Deși a
scăpat în timpul războiului, timpul a tîrnosit-o zdravăn de este mare nevoie de
reparații, care reparații cam întîrzie să se facă din lipsă acută de fonduri.
S-a montat o schelă dar nu văd pe nimeni lucrînd...
Vedem primul far din Sulina, ridicat în 1802. Se văd rîndunici de mare. În
depărtare este plaja din Sulina, iar un zid/dig/baraj lung cît o zi de
post separă apele mării de apa dulce a
dunării, protejînd fauna și flora din ambele ape. Am amintiri din Malta, unde
tot așa, o bombă de 500 de kg a lovit Co-catedrala dar, n-a explodat!
Am făcut un scurt clip în care am încercat să prind cele două părți ale
digului care separă apa de Dunăre mai limpede, de apa mării mai întunecată.
Noul far a fost construit în 1980 dar probabil nu peste prea multă vreme va
trebui construit un nou far, țărmul avansînd serios în mare din cauza
aluviunilor.
Se vede în depărtare o epavă care zace aici de mai bine de zece ani și aud
că s-ar putea vedea chiar și Insula șerpilor. Așa să fie oare? Că domnul Paul
Blidaru este cam hîtru, am stabilit deja. Chiar acum ne spune că nu toți
turiștii pot să treacă de Sulina și să
ajungă pînă la mare că nu este voie daaaaar, minune! Noi suntem norocoși că
domnia sa are ceva legături suspuse pe la Doamne Doamne și vom ajunge pînă
aproape de far J
Se vede apa din canal care se revarsă spre mare, lucru care reconfirmă
faptul că nivelul dunării este ridicat.
Acum am făcut volta și ne îndreptăm spre oraș, unde vom debarca. Aici am
vizitat Biserica Ortodoxă a Sfinților Nicolae și Alexandru la a carei
construcție au colaborat doi greci (?) un rege și un președinte. Cei doi greci
s-au pierdut în meandrele memoriei mele dar țin minte că a fost vorba despre
Regele Carol I și despre Gh. Gh. Dej.
(mai multe date AICI )
Este cea mai estică biserică din România și construcția sa s-a întins pe
parcursul a șase decenii. Gurile rele spun că și restaurarea va dura cam tot
atît, dacă nu cumva chiar mai mult, pentru că nu se găsesc bani pentru culte și
pentru cultură, pentru că așa cum bine se știe banii se folosesc cu
preponderență în pensii nesimțite/speciale și pentru fondurile de partid/e.
Atît de scîrbă îmi e, că mai bine mă opresc aici.
Biserica este foarte frumoasă și bogat împodobită atît la interior cît și
la exterior. Cu un zîmbet amar parohul ne-a povestit că după ce s-au găsit
infiltrații într-unul dintre ziduri, a descoperit o gaură uriașă în acoperiș,
acesta fiind confecționat din cupru... Ne-a mai povestit părintele multe,
istorie, povești, legende, cam o jumătate de oră dar nu mai amintesc decît două
povești: una se referă la o rusoaică și un italian pe care nici biserica rusă
nici biserica catolică nu au vrut să-i unească dar au găsit împlinirea iubirii
lor, aici; a două poveste se referă la un pictor de icoane care a fost
amenințat de securiști că-i vor zdrobi mîinile. Speriat, acesta a refuzat să
picteze Icoana Maicii Domnul dar, după ce aceasta i s-a arătat în vis a
consimțit să o picteze, icoana devenind făcătoare minuni fiind bineînțeles cea
mai frumoasă din acest frumos lăcaș de cult.
Am părăsit cu regret biserica și ne-am îndreptat către un părculeț dedicat
unui celebru dirijor român, George Georgescu. - Mai mare decît Celibidache? -
Cam de același calibru, mi-a răspuns domnul Blidaru, vizibil surprins de
întrebarea mea (sper că nu și iritat).
În ultimii 12 ani, Sulina a pierdut foarte mulți cetățeni, de la 4500 la
3800 în prezent. Unii au plecat către mare unde este cimitirul, ceilalți au
ales să emigreze. No coment. Personal, am avut parte de o surpriză plăcută; am
vrut să cumpăr niște pixuri cu pastă și la un chioșc unde am întrebat, o doamnă
cumsecade mi-a spus că nu are de vînzare dar mi-a făcut cadou un pix de-al
domniei sale! Mulțumesc frumos dragă doamnă, la revedere (oare?) Sulina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu