marți, 16 octombrie 2018

21 septembrie 2018. Dedulceala


Astăzi este prima zi cu adevărat friguroasă, ploioasă şi cu vreme complet nesuferită, pe care o trăim aici, de cînd am venit. Parcă şi meteorologia ne spune: hai, cam gata, a venit vremea să vă luaţi catrafusele şi valea de pe aici, că v-aţi cam dedulcit. J
Aşa şi e! Ne-am cam dedulcit. Cum să nu te dedulceşti la o viaţă atît de civilizată şi de paşnică? Cum să nu te dedulceşti la bunătăţurile de pe aici, care seamănă cu ce ştim noi din romanica, dar, sunt altceva? Iau ca exemplu, un file de somon pe care tocmai mi l-a pregătit Silvia. Jur că gustul somonului de aici, n-are ab-so-lut-ni-mic-în-comun, cu somonul pe care îl găsim noi, la Mall-ul de acasă. Nici-o legătură. Este fix altceva. Tot  Silvia îl găteşte, pune aceleaşi condimente, dar gustul aici, este muuult mai bun.
Incomparabil, mai bun. De ce? Ştim cu toţii de ce: România este inundată cu mărfuri de categorie inferioară, mărfuri pe care vesticii nu le mai consumă de  multă vreme. Se cunoaşte această problemă, inclusiv la nivelul UE. De ce atîta lentoare în îndreptarea acestei stări de lucruri umilitoare pentru români? Pentru că mafiile intra şi supra naţionale, sunt mai puternice decît cei cîţiva de politicieni care chiar vor să slujească electoratul care i-a trimis în Parlamentul European. Soluţii? La anul şi la mulţi ani!
Vreme de stat în casă sau acasă. Oricum, astăzi nu aveam chiar nimic în plan ca hoinăreală. Eu vreau să corectez textul şi am ce, slavă Domnului, că am făcut greşeli cu duiumul, iar Silvia vrea să-i mai pregătească pentru congelator lui Robert, nişte bucate, care să-i fie la îndemînă, după ce, noi  vom pleca. Deja, Robert croieşte planuri cum să facă să ne readucă. Poate chiar, definitiv. Nu prea cred că este posibil dar, nici nu-l descurajez. Pînă la urmă, cine ştie dacă nu se va înfăptui şi acest plan? Eu nu mă opun. Chiar deloc. Pînă atunci mai e, indiferent cum va fi, aşa că revin în plan local.
Nu este decît ora 16 şi deja a început să se întunece. Sigur că şi faptul că a fost înorat toată ziua este un motiv de întunericime, dar, mai degrabă cred că ziua s-a scurtat pe aici mai repede decît am fi crezut, din cauza diferenţei de geografie. Scuzaţi dar, iar fac confuzia dintre longitudine şi latitudine J Spuneam că poate ne vom stabili aici. De ce nu? România eate grav bolnavă de cleptocraţie politicianistă votată frenetic de analfabeţi, de asistaţi şi mai ales, de cei direct interesaţi pentru că, fie sunt în gaşcă, fie sunt admiratori, fie sunt cinici şi ticăloşi, care ştiu că puterea se bazează pe do ut des. Dă-mi ca să-ţi dau. Cum să nu le dea votul pensionarii de lux, care n-au contribuit în cei mai puţin de 25 de ani de serviciu, DELOC, la fondul de pensii, dar au pensii nesimţit de mari, începînd de pe la 50 de ani? Si aşa mai departe, că iar mă apucă amocul dacă amănunţesc.
Astăzi s-a tranşat prima rundă din duelul lui Dragnea cu contestatarii săi. Se prefigura o înfrîngere pentru şeful psd. Numai că oportuniştii, au făcut pasul înapoi, şi i-au lăsat descoperiţi, numai pe cei mai crînceni dintre ei, 10 din 60. După alte surse, alte scoruri. A cîştigat Dragnea, iar. No coment.
Am citit că au fost inculpaţi şefii Jandarmeriei, responsabili de reprimarea brutală a mitingului din 10 august. Aşa şi? Am mai citit despre astfel de inculpări în atîtea cazuri care au fost îngropate în uitare, cel puţin în ultimii 30 de ani, că mi-e lehamite să mi le mai amintesc şi mai bine nu mă mai iluzionez. Acesta este ADN-ul acestui popor: el se jură că nu fură, chiar de-l prinzi cu raţa-n gură; ne alintăm copiii cu epitete ca hoţomanule; ne exprimăm admiraţia către unii sau alţii, spunînd: e bandit sau descurcăreţ; spunem despre alţii că-s proşti de cinstiţi. Ş a m d.
De acord, în toată lumea există fenomenul infracţional, chiar şi în Canada este în creştere (deşi mai mic decît în SUA), dar aici, dacă ai căzut în bătaia de puşcă a legii, eşti ciuruit rapid!
Frica (poate excesivă) de TICHET, face ca lucrurile să se desfăşoare aproape fără excepţie, la modul civilizat.
A venit Robi acasă. Uau! Mare mirare mare. La ora asta? DA. Mîncăm, povestim, alea alea, pînă cînd Robi primeşte un telefon şi în cîteva minute, dispare. Spune Silvia: ăsta este Speedy Gonzales, acuma e, acuma nu mai e. De parcă ea nu face la fel J BON.
 O zîs Robi că mîine, să fim matinali, că el este liber şi ne va duce iar, pe undeva. Unde? Se va gîndi la noapte J În plus, suntem invitaţi la vila din pădure unde am fost înainte de a purcede către Saint Anne des Beaupre, la o petrecere cu mai mulţi oameni, mai pe seară. Vrem? J
Noapte bună...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu