Camera și somnul meu

Eu m-am trezit primul şi pînă să facă ochi Tandemul, mai scribălesc o leacă aicişa. Prima remarcă ar fi că m-am abţinut două zile de la fumat. (Acum cînd transcriu manuscrisul pe laptop sînt într-a cincea zi daaar, tare mă tentează o piparoasă J ) Apoi.

Dacă în alte hoteluri este interzis în mod expres să aduci alimente sau băuturi beţivane din afară, în acest hotel eşti chiar încurajat. Nu serveşte micul dejun dar am găsit un coş din răchită pe masa din sufragerie în care se află pliculeţe cu ceai, cafea, zahăr, sare şi piper. Dispunem de aragaz clasic cu trei ochiuri şi cuptor, cuptor cu microunde, prăjitor de pîine, cafetiera, frigider normal nu puchinoasele acelea nesuferite, chiar şi maşină de spălat vase. Dulapuri care conţin oale, crătiţi, tigăi, farfurii, tacîmuri, ceşti, pahare, să tot ai ce pune în ele. Poţi să găteşti în cameră ce pofteşti, toate cele trei mese ale zilei cu alimentele tîrguite de la piaţă, exact ca acasă. Interesant! Asta cu toate că hotelul dispune de un restaurant propriu cu bucătărie axată pe fructe de mare (oh, moda asta mă deprimă L ) restaurant care serveşte inclusiv micul dejun contra cost. Hotelul i-a fost recomandat lui Robert de un prieten şi suntem mulţumiţi.

Deşi au promis să fie matinali pentru vizita la Parlament, ai mei au încă program de somn, deşi se apropie de ora nouă. Numai eu sînt aşa, mai ghezuroi – aşa mă alinta mama cînd eram un copiluţ. Pur şi simplu, nu am nevoie de mai mult de 4-6 ore de somn zilnic. Stiu de ce, long story, dar îmi place să-mi amintesc. Eram în armată la Marina Miltară, anul doi. Alarmă! Exerciţiu de interceptare împreună cu Marina Bulgară la Sevastopol. Eram radiotelegrafist iar bobocul meu nu ştia nimic nimic nimic. Pare incredibil dar, şi pe atunci ajungeau unii copii de bani gata în funcţii grele. Iar să fii în acele vremuri radiotelegrafist, era ceva!

Bon. Sînt singur, eram în cea de a cincea noapte de cînd nu plecasem din staţie, cînd am recepţionat radiotelegrama care constituia scopul acelei misiuni. Am trimis-o urgent pe puntea de comandă la descifrat. Era vorba despre faptul că fusese observată o navă americană care bla bla bla nu ştiu ce făcea. Imediat operaţiunea s-a încheiat, am ajuns în port şi m-am băgat în pat. Am simţit cum cineva mă trăgea energic de umăr să mă trezesc. Încep să înjur ca un veritabil băiat de cartier, crescut la confluenţa cartierelor Rahova cu Ferentari, mă pricepeam la înjurat, cre-de-ţi-mă! J Care aşa şi pe dincolo mă zgîlţîi, mă. Şi dăi şi zi. Cu greu, deschid ochii. 5 zile de nesomn! Cine trăgea de mine? Comandantul navei în persoană! Dau să sar din pat, dar comandantul, cu un zîmbet frumos (avea să fie avansat) mi-a spus că a ţinut să mă felicite personal şi să-mi înmîneze permisia de cinci zile cu foi de drum, care începea imediat ce mă simţeam în stare să merg la gară. Funcţie de mersul trenurilor, în aceeaşi zi eram în drum spre casă.

Final fericit? Da! Numai că de atunci am pierdut definitiv plăcerea de a dormi. Nu dorm după amiaza, mai degrabă fac noapte albă decît să dorm după ce se crapă de ziuă, etc. Cred că d’aia m-am şi adaptat la diferenţa de fus orar destul de repede. Aseară n-am observat. Abia acum văd că nici măcar pe balcon nu este permis fumatul, ceea ce în alte hoteluri nu ne-a fost interzis. De ce? Mister total!

Ps. Am înţeles în sfîrşit de ce nu avem voie să fumăm pe balcon: răutate  gratuită. La intrarea în hotel, este afişat un anunţ care spune că fumatul este interzis la mai puţin de nouă metri de uşă. De ce nu opt sau zece ?

Uneori descriu spaţiul în care am fost cazaţi o fac şi acum pentru că este chiar funcţional. La intrare un hall spaţios, cam trei şi ½ pe doi metri. Pe stînga, baia. Cadă curată cu duş, veceu modern. Pe peretele opus căzii de baie o polită de marmură cu chiuveta bine luminată şi o oglindă generoasă. Urmează dormitorul. Somn uşor, Robert J

Revenind la uşa de la intrare. Drept în faţă lîngă dormitor se deschdide camera de zi. – fără uşă, care are perete comun cu latura lungă a dormitorului, apoi uşa către balcon. Suprafaţa camerei de zi cam 22-24 metri pătraţi. Tot lîngă uşa de la intrare, pe dreapta se află bucătăria utilată cum am spus mai sus. Bucătăria comunică cu sufrageria printr-o fantă – se pare că aşa este la modă de cîţiva ani buni. Cam asta este tot. Impropriu spus apartament. Este de fapt o garsonieră cu dormitor. Pentru o persoană singură sau maxim un cuplu fără pretenţii este un spaţiu de locuit perfect funcţional.