sâmbătă, 13 octombrie 2018

La pas prin vechiul Montreal


Am ieşit din Catedrală şi mergem pe Rue Notre Dame pînă la capăt. Case mai vechi cu mai multe etaje şi roiuri noi de zgîrie nori. Cum ar veni, oraşul vechi s-a îngemănat cu noul, rămînînd mai ales cu numele. Cred că am mai spus, cele mai vechi clădiri din Montreal sunt Ordinul Sulpicienilor şi Basilique Notre Dame, ambele avînd peste trei sute de ani vechime.





Ordinul Sulpician



Acum, savurăm cîte-o bericică pe malul fluviului. Am văzut un vapor care a plecat în croazieră, nu ne mai trebuie J Am văzut şi un amfibus, nici ăsta nu ne mai trebuie J Vedem la orizont o roată mare, un carusel, este cam departe şi nu prea mai am chef de mers pînă acolo. Am păpat aici o supă excepţională din legume cu cîteva fire de paste făinoase şi după ce lingura a refuzat să mai prindă în căuş ultima sorbitură, am făcut şi eu cum a procedat Rick Stein. Acesta este un bucătar celebru cu trei stele Michelin (maximum  posibil) care are o emisiune la Paprika tv. Emisiunea sa constă în prezentarea unor călătorii în weekenduri prelungite, în diverse locuri ale lumii, unde se dedulceşte la gastronomia locală, pe care apoi o reinterpretează după gustul său, cînd ajunge acasă. Să vă spun ce reţete am văzut la el? Mai bine, nu J Eiii, şi cînd a ajuns Rick Stein pe undeva, unde vedeta culinară a fost o supă delicioasă, cînd a văzut că rămîne în bol bunătate de ultimă sorbitură, Rick Stein a dus bolul la gură şi a sorbit tot tot tot. Apoi, a zîmbit ca un copil care tocmai făcuse o şotie J Aşa şi eu J
Bon. Este încă devreme şi Silvia mai are chef de hoinărit. Dar oare cînd nu are ea chef de hoinărit? Pliiiiiz, nu citiţi chef ca şef bucătar J Hoinărim noi hoinărim, dar, aşaaa, ceva mai aproape de casă. Practic, cam tot ce ne-am propus, am cam făcut, cu o excepţie: oraşul de sub oraş pe care nu ştiu cum se face, că l-am ratat. Citez din carte:
„Mon pays c’est l’hiver (iarna este ţara mea) cînta chansonnierul Gilles Vignault, în anii 1960, iar locuitorii din Montreal cu siguranţă ştiu cum să profite la maximum de clima lor aspră, fie cu sporturile de iarnă, fie cu dezlănţuite carnavaluri. Dar nu ţi-ar plăcea să înoţi prin zăpadă şi zloată cînd te duci la chopping sau la teatru. Localnicii din Montreal au rezolvat problema asta, coborînd sub pămînt. De cînd mallul din Place Ville-Marie a fost terminat, la începutul anilor 1960, o reţea de 32 de km de pasaje izolate de intemperii s-a răspîndit prin tot centrul oraşului, unind metroul şi gările, buticurile şi magazinele (1.700 dintre acestea), teatrele, hotelurile, birourile şi locuinţele particulare. Iarna se poate să guşti din plin viaţa oraşului fără să fii vreodată silit să te aventurezi pe-afară, iar aerul condiţionat din subteran este la fel de bine venit şi pe timpul verii umede a Montrealului.”
Cam asta am ratat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu